Preconceptia, fertilitatea....nasterea...copilul...

Dieta

Este un capitol foarte important. Ideal ar fi sa-ti faci timp pentru o discutie cu un nutritionist care sa-ti recomande conduita alimentara cea mai indicata pentru tine.

In concordanta cu rezultatele analizelor de sange care reflecta eventualele curente, el iti va prescrie un regim ca la carte din care nu trebuie sa-ti lipseasca lactatele care-ti furnizeaza calciul, fructele si legumele pentru aportul lor de vitamine si minerale.

Trebuie sa-ti pese cum arati, fara sa fii exagerata. Este absolut normal sa-ti urmaresti greutatea, mai ales daca esti la prima sarcina si totul este nou pentru tine. Daca pana in luna a patra modificarile sunt discrete, de la aceasta data incolo lucrurile se precipita.

Bunica te va sfatui sa mananci cat de mult poti ca sa se dezvolte bine copilul. Gresit! Trebuie sa mananci calitativ, nu cantitativ. Ai nevoie de multa vointa pentru ca nu o data va trebui sa te abtii de la anumite bunatati care te imbie si par irezistibile.

Cresterea ideala in greutate in cele noua luni de sarcina este de 11-13 kg. Dar nu te impacienta daca o depasesti. Incearca sa mananci in special legume, fructe, fripturi la gratar, sucuri naturale, branzeturi si renunta la dulciuri.

Perioada arsurilor digestive o poti suporta mai usor cu lapte dulce. In cazul in care ai contractat o gripa, sucurile naturale si ceaiurile cu multa lamaie vor fi leacul cel mai bun.
Renunta atat cat este posibil la sare.

Este indicat sa introduci in alimentatie mancaruri cu un continut bogat in fier, pentru ca acesta previne hemoragiile si ajuta la mentinerea nivelului optim al hemoglobinei.

Intalnirea cu bebelusul, cum te pregatesti?

Doriti ca lumea sa i se para buna si confortabila micutului ce urmeaza sa se nasca? Acordati o importanta deosebita primelor minute, primelor zile din viata lui

Va framanta o multime de intrebari! Cum va decurge nasterea? Cum se va dezvolta copilul? Oare va fi linistit si sanatos? Toate acestea sunt precum verigile unui lant. Abordand corect o problema, restul se rezolva de la sine. Principala sarcina a mamei este sa-si protejeze copilul.

Cand micul om se simte aparat, el este linistit, iar intr-o stare de calm se dezvolta intotdeauna mai bine decat daca este cuprins de tot felul de temeri. Pe langa aceasta, de dezvoltarea psihicului copilului depinde si starea lui de sanatate. Specialistii in domeniu au observat ca dezvoltarea fizica a copilului are de suferit daca nu i se asigura o buna dezvoltare psihica, si invers.

Perioade deosebite
Expresia "Nu lasa pe maine ce poti face azi" o cunoaste toata lumea.
Ea reflecta cum nu se poate mai bine si responsabilitatile unei mame. In dezvoltarea fiintei umane exista perioade senzitive
(receptive) – perioade de varsta de mare sensibilitate, cu predispozitie spre receptarea informatiilor, precum si dorinta de actiune. Aceste perioade sunt foarte importante in dezvoltarea functiilor psihicului uman si corespund diverselor etape de varsta.

Daca nu se acorda importanta unei anumite perioade de varsta, dezvoltarea ulterioara a respectivei functii este mult mai dificila.
De exemplu, daca in primii trei ani de viata copilul n-a venit in contact cu graiul uman, nu si-l va insusi niciodata pe deplin. Perioadele senzitive se pot intinde de la cateva ore pana la cativa ani.

Ce trebuie sa stim inainte de a naste?
Doar ce s-a nascut si copilul are nevoie de atentia dvs. Primele doua ore de dupa nastere constituie o perioada senzitiva si de modul in care si-a intampinat mama copilul vor depinde multe pe viitor, atat in planul devenirii psihice, cat si a celei fizice.

Din fericire, in prezent, multe maternitati le faciliteaza mamei si copilului sederea impreuna si alipirea timpurie a nou-nascutului la sanul mamei. De asemenea, mamei i se da nou-nascutul sa-l tina langa ea imediat ce s-a nascut. De aceea, primul pas in directia unei bune dezvoltari a copilului il constituie chiar alegerea maternitatii in care veti naste.

Cunoastem lumea

De o deosebita importanta in primele doua ore de dupa nastere il constituie contactul nou-nascutului cu mama sa, pentru antrenarea acestei importante functii a psihicului care este perceptia.

Ea ne da posibilitatea sa ne orientam in mediul inconjurator si sa-l cunoastem. Fara o buna perceptie nu ar functiona pe deplin gandirea, memoria si atentia. Imaginati-va: ati nimerit intr-un mediu total necunoscut. Este putin probabil ca veti recurge la informatiile din vreo carte sau ca veti analiza cum sa reparati lucrurile... Intr-o situatie stresanta in primul rand va intra in functiune instinctul de conservare, nevoia de autoaparare. Iar pentru aceasta va trebui ca mai intai sa intelegeti ce anume inseamna pericol. Intr-o asemenea situatie se afla un nou-nascut. El nu stie la ce anume sa se astepte de la mediul ambiant, deocamdata nu e preocupat sa se dezvolte, ci esential este sa afle de unde ar putea aparea vreun pericol.

Dar lui ii este mai greu sa faca fata pericolelor care il ameninta decat unui adult, care are oarecare experienta in invingerea greutatilor si, de asemenea, in forta fizica. Intr-o asemenea situatie un nou-nascut nu poate reactiona decat prin supraincordare. Si acum imaginati-va ca in acest mediu ambiant total necunoscut ati intalnit o persoana de nadejde, care a trait mult timp in acest mediu si acum va poate explica de ce anume ar trebui sa va fie teama si unde va puteti relaxa.

Cat timp va este aproape, va veti putea orienta in aceasta lume si o veti putea cunoaste linistit. Cand isi face aparitia pe lume, copilul are nevoie de o asemenea persoana, de mama lui. Chiar ea este aceea care i-a fost mult timp alaturi si l-a ajutat sa invinga multe greutati in cele 9 luni de viata intrauterina.

Cine este mama mea?

Dar iata ca a aparut si o alta problema. Copilul nu si-a vazut inca mama, ii este greu sa inteleaga care din cele cateva persoane ce il inconjoara in momentul nasterii este cea care i-a fost sprijin pe parcursul celor 9 luni si in care s-ar putea increde si acum. Sigur, ii cunoaste mirosul si vibratiile corpului produse cand respira si vorbeste. Motiv pentru care in primele 2 ore de dupa nastere i se activeaza organele de miros, auz, vaz, simtul tactil si cel al gustului.

Cu ajutorul lor va descoperi care este acea persoana in care poate avea deplina incredere. Datorita faptului ca in aceste prime 2 ore de viata sunt foarte active memoria vizuala, auditiva si a gustului, micutul va reusi sa-si intipareasca in memorie mediul ambiant. Asadar, de vreme ce mama ii este alaturi inseamna ca nu il paste nici un pericol.

Laptele nu e doar mancare
Al doilea pas spre o dezvoltare normala a copilului este suptul, care constituie prima etapa de organizare a vietii lui psihice. Procesul nu include doar prima alaptare in timpul careia copilul primeste principalii anticorpi continuti de colostru. Pentru copil, suptul inseamna numeroase impresii tactile (ingrijiri, manipulari, mangaieri), termice (caldura corpului mamei, a baii, a camerei), auditive (zgomote, cuvinte, sunete emise de el), olfactive (mirosul alimentelor, al mamei, produse cosmetice), kinestezice, impresii vizuale.

Ce anume trebuie sa faceti?


Cereti ca nou-nascutul sa va fie asezat pe pantece, contactul trebuie sa fie "corp la corp". Ce simte copilul: "Mi-e cunoscuta senzatia asta, inseamna ca e mama".


Uitati-va in ochii bebelusului. El isi va intipari in minte privirea si chipul dvs. care, datorita producerii de endorfine – "hormonul fericirii" – din timpul nasterii, vor straluci de fericire. Ce simte copilul: "Iata cum trebuie sa arate ochiii si fata. De acum voi privi des acest chip si, daca mimica sau privirea se vor schimba, inseamna ca ceva nu e tocmai in regula".


O data cu contactul "ochi in ochi" (sau imediat dupa) adresati-i bebelusului cateva cuvinte mangaietoare. Omuletul, culcat pe abdomenul dvs., percepe aceleasi vibratii (respiratia, bataile inimii, vibratiile sonore), pe care le stie din timpul celor 9 luni si memoreaza glasul mamei. Ce simte copilul: "Asadar, iata cum este acest sunet in realitate.
Daca intonatia se va schimba, inseamna ca ceva nu este in regula. Ma voi stradui sa merit sa mi se adreseze doar cu aceasta intonatie".

In prima luna de viata copilul va studia cu atentie chipul dvs. si, dupa mimica, privire, precum si tonali-tatea glasului, va sti daca l-ati inteles sau nu. Cat timp copilul cunoaste lumea prin mama lui, el va plange doar daca va trebui sa i se satisfaca vreo necesitate. Dupa varsta de doua luni ar putea plange daca intonatia vi s-a schimbat din vesela in trista, daca chipul dvs. exprima nemultumire, daca privirea e lipsita de bucurie.


Puneti copilul la san, ca sa simta ce gust are colostrul. Este un gust pe care-l cunoaste (componenta lichidului amniotic este asemanatoare cu cea a colostrului). Ce simte copilul: "Totul este in ordine, e acea persoana draga ce m-a ajutat mereu. Pot fi linistit".


Dati-i ocazia sa intre in contact cu mirosul corpului dvs. Nu este intamplator ca sanii sunt asezati la nivelul subsuorilor. In timpul suptului, copilul percepe mirosul glandelor sudoripare si il memoreaza ca fiind al mamei. Ce simte copilul: "Voi avea un somn linistit, mama e langa mine. O voi recunoaste dupa miros. Imediat ce mirosul va disparea, ma voi trezi".

Toate aceste actiuni sunt menite a crea o stransa legatura intre mama si copilul ei. Acum, cand copilul stie ca are cine sa-l apere, se poate ocupa de cunoasterea mediului inconjurator, poate deveni receptiv la noi informatii, cu alte cuvinte poate incepe sa se dezvolte. Dar asta doar cu conditia ca dvs. sa-i fiti alaturi.

Ce anume poate ingreuna stabilirea contactului cu copilul?

Imediat ce mama dispare, dezvoltarea copilului este mult ingreunata. Si daca ceva nu e in regula? Nu intotdeauna sunt respectate toate conditiile enumerate de noi: nasterea poate decurge in diverse moduri. Nu va impacientati, veti avea ocazia sa stabiliti comunicarea cu copilul. Doar ca nu vor mai fi suficiente 2 ore, ci va fi nevoie de cateva zile.

Ce anume poate ingreuna stabilirea contactului cu copilul?


Administrarea mai multor medicamente in timpul nasterii. Pentru ca in timpul acesteia sa se produca endorfine, organismul trebuie sa simta durere. Nu degeaba i se mai spune si hormonul-anestezic.

Insuficienta de endorfine va umbri bucuria ce v-ar putea cuprinde dupa nastere. Veti fi obosita si nu veti simti nici un fel de bucurie, iar starea dvs. se va reflecta pe chip si in voce. Intr-o asemenea situatie, ar trebui sa aveti grija ca expresia intiparita pe chip sa nu fie una lipsita de bucurie.


Alta varianta. Dintr-un motiv oarecare copilul n-a fost alipit imediat la san, n-ati avut ocazia sa comunicati imediat cu odorul dvs. Daca micutul nu-si intipareste in minte chiar din primele 2 ore de viata chipul surazator si intonatia glasului dvs., ulterior ii va fi mai greu sa se orienteze in mediul extrauterin. Si, de fapt, cand veti simti o afectiune nemarginita pentru copilul dvs.? Cand va zambi, ca raspuns la atitudinea dvs. sau cand va tacea, indiferent ce ati face?

In primul caz, desigur. Dar, pentru ca micutul sa va raspunda in acest fel, va trebui sa-l invatati. Iar invatarea are loc fie in primele doua ore din viata copilului, fie in decursul urma- toarelor doua saptamani, cu conditia sa-i fiti mereu alaturi.

Cum va doriti sa nasteti?

In ziua de azi exista multe alternative. Nastere "naturala" sau cu analgezie locala, epidurala, de pilda?
Suport continuu pe perioada travaliului, in sala de nasteri, din partea unei doici, a sotului sau a unuia dintre copiii dumneavoastra? In sala de nasteri sau in sala de travaliu? Nastere in pozitie intinsa pe spate sau sezand? Acasa sau la spital? Regim de pensiune sau mai mult repaus? Asistata de medic sau de o moasa? Intoarcere acasa imediata sau dupa cateva zile? Vizite la domiciliu ale unei asistente?

Nu exista o metoda universala, valabila pentru oricine, fiecare femeie reactionand diferit in fata unei astfel de alegeri.

Travaliul reprezinta o experienta prea dureroasa pentru a fi indurata ca atare in cazul unora dintre viiitoarele mame; altele o cred profunda si emotionanta.

Unele mame simt dragoste si afectiune imediata fata de copilul lor; altele vor pur si simplu sa doarma putin dupa ce afla despre bebelus ca este bine, etc.

Unii parinti au mustrari de constiinta peniru ca nu au avut travaliul si nasterea pe care le asteptau.

A fi parinte reprezinta o situatie potrivita pentru a genera sentimente de culpabilitate, iar nasterea este deseori prima incercare in acest sens.

Parintele "perfect" nu exista si nu este cazul sa va faceti grji ca nu va apropiati de un tipar al "perfectiunii".

Dezvolatarea umana este foarte vasta. Nou-nascutii sunt foarte maleabili, deci nu va temeti ca veti putea face o greseala colosala. Este loc suficient pentru diversificari si chiar si pentru greseli.

In consecinta alegeti varianta de nastere pe care o doriti, fara sa va temeti ca ii veti face rau copilului, si nu incercati sa respectati un scenariu clar stabilit.

Nu va faceti mai multe grji decat este necsesar

Scorul Apgar

Scorul Apgar (intalnit si sub forma de "cifra", "indice") este o modalitate eficienta de a verifica adaptarea functiilor vitale ale organismului copilului la conditiile de viata extrauterina.

S-au propus mai multe metode de determinare a sanatatii nou-nascutul, insa cea care a ramas valabila si s-a raspandit cel mai mult este cea propusa de dr. Virginia Apgar, care l-a introdus in SUA, in 1952.

Testul este util medicilor pentru a determina ce gen de asistenta medicala este necesara imediat dupa nastere pentru a ajuta la stabilizarea unui nou-nascut. Scorul Apgar este folosit in intreaga lume pentru stabilirea starii de sanatate a unui copil la un minut si la cinci minute dupa nastere.

Testul din primul minut masoara cat de bine a tolerat nasterea nou-nascutul. Cel facut la cinci minute masoara cat de bine se adapteaza copilul la mediul incojurator.

Se au in vedere:



culoarea pielii


functia respiratorie


tonusul muscular


reflexivitatea


bataile inimii

Acestea sunt examinate timp de 1 minut (la copii care prezinta dificultati se poate ajunge chiar la 10 minute) si notate de la 0 la 2.

Cum se interpreteaza?

Cum se interpreteaza?
Scorul Apgar masoara cu 0, cu 1 sau cu 2 fiecare categorie, scorul total maxim ce poate fi atins fiind 10;

Ritmul cardiac

absent = 0,

slab (mai putin de 100 de batai/minut) = 1

ritmul potrivit (mai mult de 100 de batai/minut) = 2;

Respiratie

absenta = 0

planset slab sau respiratie neregulata = 1

planset puternic = 2;

Tonus muscular


flasc = 0

anumite flexii = 1

miscare activa = 2;

Raspunsul la stimulare


fara raspuns = 0

grimasa = 1

planset si miscare viguroasa = 2;

Culoare

pala sau albastrie = 0

culoare normala a corpului, extremitati albastrii = 1

culoare normala = 2.

Un scor maxim (10) este neobisnuit, aceasta pentru ca majoritatea nou-nascutilor pierd un punct deoarece au mainile sau picioarele albastrii. Scorul mai mic de 7 indica faptul ca micutul are nevoie de asistenta medicala imediata pentru a fi stabilizat. Scorul Apgar de la 7 la 10 este normal si indica faptul ca nou-nascutul este intr-o stare buna.

Anestezierea mamei in timpul nasterii sau o nastere foarte dificila, pot determina o concluzie gresita asupra sanatatii copilului prin scorul Apgar.

Indica scorul Apgar probleme de sanatate viitoare ale nou-nascutului?

Relevanta scorului Apgar in determinarea problemelor de sanatate viiitoare

Din pacate scorul Apgar nu poate prognoza starea viitoare de sanatate a copilului, desi in trecut s-a crezut ca are si aceste valente.

In trecut exista o teorie care sugera ca nou-nascutii care aveau un scor Apgar scazut chiar si dupa 5 minute, vor intampina pe viitor probleme neurologice.

Recent s-a demonstrat, insa, ca acest lucru nu este real si ca daca dezvoltarea copilului este normala scorul Apgar nu are nici o incidenta asupra starii lui de sanatate viitoare.

Scorul Apgar

Scorul Apgar este o metoda simpla si eficienta pentru a masura sanatatea nou-nascutului si de a determina daca acesta are sau nu nevoie de un tratament rapid.



Aceasta metoda este rapida, nedureroasa si nu in ultimul rand, linistitoare.

De fapt, doctorul o sa analizeze bebelusul si nici nu o sa ai timp sa realizezi. Majoritatea bebelusilor se gasesc in stare buna de sanatate, iar daca bebelusul tau nu va avea nevoie de ajutor medical, vei sti imediat.

Procedura este o parte din rutina procesului de nastere inca din anul 1952, din timpul anestezistului Virginia Apgar, care a inventat-o.

Cum se stabileste scorul Apgar?

La un minut, iar apoi la cinci minute dupa nastere, bebelusului tau ii este evaluat:

- ritmul inimii;
- respiratia;
- musculatura;
- raspunsul reflex;
- culoarea pielii.

Fiecarui factor ii este dat un scor de la 0 la 2, iar apoi aceste scoruri sunt adunate. Majoritate nou-nascutilor au un scor Apgar intre 7 si 10 si nu au nevoie de tratament imediat, precum respiratia artificiala.

Ce reprezinta Scorul Apgar?

Un scor 10 este o veste minunata pentru parinti, insa un scor de 8 sau 9 nu reprezinta nicidecum ceva rau. O nastere dificila, o nastere prematura sau o durere datorata unui medicament, adesea scade scorul Apgar, insa acest lucru nu inseamna ca bebelusul ar avea probleme.

Bebelusii care au primit un scor Apgar intre 8 si 10, inseamna ca sunt intr-o stare excelenta de sanatate si au nevoie de o examinare de rutina.

Acei nou-nascuti care au prezentat un scor intre 5 si 7 sunt intr-o conditie buna insa au nevoie de respiratie artificiala. In acest caz, cel mic va fi ajutat de o masca de oxigen sau i se va face un masaj riguros.

Bebelusii care primesc un scor Apgar sub 5 este posibil sa aiba o stare de sanatate precara si sa necesite ajutor medical. In acest caz, bebelusul va fi plasat intr-un incubator, unde va avea lumina si oxigen pentru a-l ajuta sa respire normal.

Scorul Apgar poate prezice problemele de sanatate din viitor?

Desi unii experti au crezut ca scorul Apgar ar putea prezice problemele de sanatate pe care copilul le-ar putea avea pe viitor, momentan aceste teorii nu au fost sustinute de dovezi stiintifice. O teorie sugereaza ca acei nou-nascuti care prezinta scoruri mici la examinarea de 5 minute, imediat dupa nastere, ar putea dezvolta probleme neurologice. Insa studiile recente au demonstrat ca aceasta teorie este falsa.

Scorul Apgar este o metoda usor de realizat, rapida, iar exactitatea sa masoara sanatatea copilului tau in primele momente de la nastere, nimic in plus sau in minus.

Dezvoltarea sociala a copilului

Motto: "Copilul, expulzat de natura din pantecele mamei si pus pe tarmul lumii, e asemanator unui om care a suferit un naufragiu si-i aruncat din adancurile valurilor. El zace pe pamant, gol, neinarmat, fara adapost, lipsit de grai si din pragul acestei vieti pline de neplaceri, el saluta printr-un tipat trist calea sa lunga de suferinte, pe care i-o pregateste destinul". - Lucretiu

Inca din primele zile in mediul extrauterin (adica dupa nastere), copilul, reprezinta o fiinta sociala. Odata cu aceasta incepe si dezvoltarea lui sociala. O influenta directa asupra socializarii lui o constituie mediul social, care la nou-nascuti este reprezentat de mama, tata si inca cateva persoane de care este inconjurat, precum si obiectele ce se afla in vecinatatea sa.

Prima manifestare a copilului fata de adult are loc la varsta de o luna si se realizeaza prin intermediul surasului. El apare, de obicei, in urma contactului vizual, adica copilul surade raspunzand astfel la surasul adultului, si poate fi apreciat ca un mod de a lua contact cu alti oameni sau ca un semn al stabilirii acestuia.

Inca din momentul nasterii, copilul reactioneaza la lumina, caldura, frig, durere, deoarece sunt dezvoltate senzatiile gustative. La inceput, copilul isi manifesta clar emotiile numai in momentele negative: el plange cand este flamand sau cand il doare burta, se increteste cand gusta ceva amar sau acru. De obicei nou-nascutul nu manifesta emotii pozitive. La aceasta varsta ele apar doar in urma disparitiei semnelor de insatisfactie, de exemplu: daca nou-nascutul plange si este luat in brate, el se linisteste repede si aceasta trecere de la insatisfactie la starea de liniste este considerata ca un semn de placere. Unii savanti considera ca copilul are doar emotii negative precum si un fel de satisfactie, care apare in urma disparitiei factorilor ce-i provoaca insatisfactia.

Nu toti, insa, sunt de acord cu aceasta parere. In primul rand copilul este capabil de a avea emotii pozitive inca de la inceputul vietii si aceasta capacitate este tot atat de importanta ca si capacitatea de a avea emotii negative.

Majoritatea copiiilor sunt optimisti din fire si chiar intr-o masura mult mai mare decat adultii. De asemenea copiii sunt cei care provoaca contactul cu alte persoane. Primul suras adevarat, primele emotii ale copilului exprimate clar apar fata de un alt om.

Dezvoltarea sociala a copilului

Motto: "Copilul, expulzat de natura din pantecele mamei si pus pe tarmul lumii, e asemanator unui om care a suferit un naufragiu si-i aruncat din adancurile valurilor. El zace pe pamant, gol, neinarmat, fara adapost, lipsit de grai si din pragul acestei vieti pline de neplaceri, el saluta printr-un tipat trist calea sa lunga de suferinte, pe care i-o pregateste destinul". - Lucretiu

Inca din primele zile in mediul extrauterin (adica dupa nastere), copilul, reprezinta o fiinta sociala. Odata cu aceasta incepe si dezvoltarea lui sociala. O influenta directa asupra socializarii lui o constituie mediul social, care la nou-nascuti este reprezentat de mama, tata si inca cateva persoane de care este inconjurat, precum si obiectele ce se afla in vecinatatea sa.

Prima manifestare a copilului fata de adult are loc la varsta de o luna si se realizeaza prin intermediul surasului. El apare, de obicei, in urma contactului vizual, adica copilul surade raspunzand astfel la surasul adultului, si poate fi apreciat ca un mod de a lua contact cu alti oameni sau ca un semn al stabilirii acestuia.

Inca din momentul nasterii, copilul reactioneaza la lumina, caldura, frig, durere, deoarece sunt dezvoltate senzatiile gustative. La inceput, copilul isi manifesta clar emotiile numai in momentele negative: el plange cand este flamand sau cand il doare burta, se increteste cand gusta ceva amar sau acru. De obicei nou-nascutul nu manifesta emotii pozitive. La aceasta varsta ele apar doar in urma disparitiei semnelor de insatisfactie, de exemplu: daca nou-nascutul plange si este luat in brate, el se linisteste repede si aceasta trecere de la insatisfactie la starea de liniste este considerata ca un semn de placere. Unii savanti considera ca copilul are doar emotii negative precum si un fel de satisfactie, care apare in urma disparitiei factorilor ce-i provoaca insatisfactia.

Nu toti, insa, sunt de acord cu aceasta parere. In primul rand copilul este capabil de a avea emotii pozitive inca de la inceputul vietii si aceasta capacitate este tot atat de importanta ca si capacitatea de a avea emotii negative.

Majoritatea copiiilor sunt optimisti din fire si chiar intr-o masura mult mai mare decat adultii. De asemenea copiii sunt cei care provoaca contactul cu alte persoane. Primul suras adevarat, primele emotii ale copilului exprimate clar apar fata de un alt om.

Ghid de evaluare a nou-nascutului

Nou-nascutul sanatos
Imediat dupa nastere caile respiratorii superioare ale copilului sunt curatate de medic de mucozitati si resturile de lichid amniotic, cu ajutorul unei sonde speciale. Odata cu primul tipat, incep sa functioneze caile respiratorii si alveolele, care nu au avut nici un rol in perioada intrauterina. Dupa acest moment cordonul ombilicar nu mai are nici un rol si trebuie taiat.

Ulterior se realizeaza un examen clinic rapid in care medicul verifica daca exista malformatii vizibile, asculta inima si plamanii si testeaza reflexele importante.

Nou-nascutul se masoara si se cantareste. Greutatea normala a unui copil la nastere este cuprinsa intre 2800 g si 4000 g (media fetelor este de 3300 g, iar a baietilor de 3400 g). Nou-nascutii sanatosi au lungimea cuprinsa intre 48 si 54 de cm (media lungimii fetelor este de 50 cm, iar a baietilor de 51 cm). Sigur, nu inseamna ca daca bebelusii nu se inscriu in aceste medii nu sunt dezvoltati normal, greutatea si lungimea lor fiind determinate de constitutia mamei.


Prematurul
Cand copilul se naste inainte de a 37-a saptamana de sarcina, este prematur. Greutatea este de aproximativ 2500 g. Cu cat greutatea este mai mica, cu atat cresc dificultatile pe care le intampina. De cele mai multe ori functiile afectate sunt: digestia, respiratia, apararea impotriva infectiilor si reglarea temperaturii corpului.

In functie de greutate, sugarii se impart in:
- Greutatea cuprinsa intre 1500 - 2500 g sau cu nastere dupa a 30-a saptamana de sarcina. 90% dintre acesti copii reusesc sa supravietuiasca si sa se dezvolte normal datorita marilor progrese realizate de medicina nou-nascutului (perinatologie - cuprinsa intre intervalul de timp de la sfarsitul celei de-a 28-a saptamana de sarcina si a 7-a zi de viata).
- Greutatea cuprinsa intre 1000 - 1500 g sau cu nastere din a 27-a pana in a 30-a saptamana de sarcina. Statisticile arata ca supravietuiesc 70 - 90% dintre acesti copii, pe cand in urma cu 15 ani puteau fi salvati doar 30 din 100 de indivizi, la 10-15 % dintre cei salvati aparand ulterior probleme de ordin neurologic.
- Greutatea sub 1000 g sau mai putin de 27 saptamani de sarcina. Copiii din aceasta grupa reusesc sa se mentina in viata numai in proportie de 40 - 50 %, in special cei cu greutate cuprinsa intre 800 - 1000 g, insa 20 % din cei care supravietuiesc au tulburari de dezvoltare psihice si corporale. Cei cu greutatea sub 750 g prezinta riscul unor leziuni neurologice grave si au mici sanse de supravietuire.

Semnele imaturitatii corporale sunt vizibile inca de la nastere:
- corpul are lungimea de 47 cm sau chiar mai mica, dar capul este neobisnuit de mare (trebuie avut in vedere faptul ca la copilul nou-nascut raportul cap - trunchi este de 1/3);
- pielea rosie, zbarcita se datoreaza nematuratiei tesutului de sub piele;
- din cauza neformarii cartilajelor, unghiile sunt subtiri si nu ajung la varfuri, cutele pielii talpilor sunt slab pronuntate, iar pavilioanele urechilor sunt moi;
- in cazul fetelor, micile labii (buze) nu sunt acoperite de cele mari;
- la baieti este mic sacul scrotal, testiculele nefiind coborate si nu pot fi pipaite in scrot, ci in abdomen sau pe canal.

Din cauza marilor riscuri pe care le prezinta, copiii prematuri (in special cei de gradul II si III) sunt tinuti in incubator - un fel de uter exterior, prin care se incearca inlocuirea acestuia pentru o dezvoltare cat mai apropiata a fatului de cea din uterul mamei.

Nevoile organice ale organismului imaturizat al prematurului pot fi asigurate cu mijloacele tehnice.

Rolul mamei ramane foarte important, ea trebuind sa viziteze zilnic copilul, sa-l alapteze (daca a reusit sa-si pastreze laptele prin mulgere sau pompe speciale) si sa-l ingrijeasca, respectand, desigur, normele de igiena impuse de fragilitatea copilului.

In cazul in care copilul ajunge la greutatea de 1800 g, poate sa respire fara probleme si are o temperatura constanta, el poate fi scos din incubator, iar la 2500 - 3000 g, daca este sanatos, poate fi lasat acasa.




Dismaturul
Copiii care, desi sunt nascuti la termen, cantaresc mai putin de 2000 g se numesc dismaturi sau hipotrofici. Dismaturitatea poate fi determinata de: infectii, hipertensiune arteriala, consumul de alcool si fumatul, o slaba functionarea a placentei din cauza unei toxemii gravidice a mamei, etc. Dupa cum se poate observa, cauzele sunt numeroase, dar nu o putem determina cu precizie pe cea care a produs disfunctionalitatea. La acesti copii mortalitatea perinatala este mai des intalnita decat la cei normali, dismaturii avand deseori hipoglicemii sau hipocalcemii (scaderea brusca a glucozei si calciului in sange).

Dezvoltarea sistemului nervos central este normala, aceasta fiind in legatura cu varsta gestatiei si nu cu greutatea corporala.

Nu necesita ingrijiri speciale, ci doar mai multa hrana (mese mai consistente si mai dese).


Postmaturul
Postmaturul este nou-nascutul a carui perioada de gestatie depaseste termenul normal de 280 de zile cu mai mult de 7 zile, cauza nefiind insa cunoscuta.

Aspectul nou-nascutului din punct de vedere clinic este asemanator cu al unui copil nascut la termen in varsta de 1 pana la 3 saptamani. Parul fin care, in mod normal, acopera corpul copilul nou-nascut lipseste la bebelusul postmatur. El are o piele alba si parul capului este abundent. Postmaturitatea pune in pericol viata bebelusului, in cazul in care termenul este depasit cu trei saptamani mortalitatea crescand de trei ori. Mai periculoasa decat aceasta este declansarea travaliului inainte de inmuierea si dilatarea colului uterin.

Primele momente din viata bebelusului

In timpul sarcinii stai ore intregi si incerci sa iti imaginezi cum va arata bebelusul tau si cum se va simti prima oara cand il vei tine in brate. Te intrebi cum va fi nasterea pentru bebelusul tau, cum arata un bebelus normal, cum va reactiona in primele ore ale vietii. Citeste aceste raspunsuri…

Cum este nasterea si travaliul din perspectiva bebelusului?

Imagineaza-te intr-un loc, in deplina siguranta, caldura si fara durere si disconfort, de unde incepi gradual sa fi comprimat si inghesuit doar pentru a intra intr-o lume plina de senzatii intense: lumina, frig, mirosuri si zgomote puternice. Spatele iti este pentru prima oara indreptat si simti ca plamanii iti ard.

Iar acum imagineaza-ti ca te reintorci in universul plin de caldura, simti pielea mamei tale si te simti din nou in siguranta in bratele ei. Nu iti mai pune nimeni obiecte in gura si te lasa sa te odihnesti linistit, primesti doar dulcele colostru si multa afectiune. Ia timp pana cand stii ceea ce trebuie sa faci, dar gradual incepi sa fi recompensat. Intr-o lume ideala bebelusul experimenteaza doar cateva minute din realitatea aspra a vietii inainte de a ajunge inapoi in bratele mamei.

Cum va arata bebelusul tau?

Capul lui s-ar putea sa para putin diform, un pic alungit. Poate avea o culoare roz sau putin inchis la culoare, talpile picioarelor si mainile pot fi putin albastrii.

Poate fi acoperit de sange sau poate fi ud de fluidul aminotic. Poate fi patat putin, cu o culoare galbuie daca a fost meconium in fluid. Dar petele vor dispare in 24-48 de ore.

Daca bebelusul are vanatai sau semne este normal?

Exista posibilitatea ca bebelusul sa fie putin vanat sau sa aiba niste semne, in cazul in care s-a folosit, la nastere, forcepsul sau un vacuum. Aceste rani si semne mici vor disparea in cateva saptamani.

Foarte rar exista riscul ca un bebelus sa dezvolte un hematom cranian, dar chiar si asa acest hematom se reface intr-o luna.

Ce experimenteaza bebelusul in primele momente ale vietii?

Prima ora din viata bebelusului tau este critica. Tranzitia de la mediul extrauterin cere o majora adaptare psihologica. Cu prima respiratie, bebelusul trebuie sa schimbe modul de circulatie de la fetus la cel de bebelus.

Mult mai mult sange este directionat catre plamani care trebuie sa se elibereze de fluid si sa inceapa sa transfere oxigen catre toate organele vitale. Urmareste ceea ce face asistenta: ea va masura si cantari bebelusul. Intreaba doctorii si asistentele despre bebelus sau despre teste si proceduri. Nu uita ca tu esti responsabila, acesta este bebelusul tau!

Cand este timpul potrivit pentru a incepe sa te apropii de bebelus?

Daca este posibil, petrece mai mult timp pentru a explora corpul perfect al bebelusului tau. Nou-nascutul va fi frumos, chiar daca la inceput pare a avea o culoare putin ciudata sau forma capului este putin diforma. Primele ore ale bebelusului reprezinta o perioada de continua alerta pentru el. Dupa o perioada de plans, bebelusul se va linisti si va explora lumea din fata lui.

Daca lumina nu este foarte puternica, va deschide ochii si se va concentra pe fata mamei. Acesta este momentul ideal pentru a stabili legatura familiala. In faza de alerta, de explorare, bebelusul va invata cum sa caute mamelonul si cum sa suga. A doua experienta va fi mult mai usoara si primul contact a fost un succes.

Care va fi comportamentul bebelusului?

Bebelusii sunt uimitori, putandu-se adapta foarte usor la fazele nasterii si ale travaliului. Pot foarte usor sa initieze alaptatul, imediat cum gasesc mamelonul mamei, dar se pot consola sugandu-si degetul.

Pot sa isi tina capul sus pentru cateva momente. Ochii sunt adaptati sa se concentreze pe obiecte si persoane care se afla la o distanta de circa 10-12 metri.

Este normal pentru un copil sa vrea sa doarma imediat dupa nastere?

Nasterea este o experienta obositoare, astfel ca, dupa o ora de la nastere mama si bebelusul trebuie lasati sa doarma pentru cateva ore. De asemenea, nu este neobisnuit ca bebelusul sa doarma inca 4-8 ore, putandu-se trezi din cand in cand pentru a se hrani.

Culoarea ochilor

Cand stii sigur ce culoare vor avea ochii copilului tau? Este posibil ca din parinti, ce au amandoi ochi caprui, sa se nasca un copil cu ochi albastri?


Culoarea ochilor se defineste in jurul varstei de 6 luni, dar s-ar putea sa mai aiba loc niste schimbari subtile de nuanta pana va ajunge la maturitate.

Da, este posibil ca doi parinti, ce au amandoi ochi caprui, sa aiba un copil cu ochi albastri. Culoarea maro este in general o culoare dominanta, dar sunt cativa factori si gene implicate, astfel incat, chiar daca sansele bat spre a avea un copil cu ochi caprui, exista si sansa de a avea unul cu ochi albastri. Acest lucru poate spulbera teama si incertitudinea cu privirea la "vecinul".

Copiii se nasc fericiti?

Este posibil ca micutul tau sa fie inerent fericit sau nefericit. Multi specialisti si parinti spun ca acei copii fericiti se nasc asa.





Dar, indiferent de cat de fericit sau nefericit ar fi copilul tau, daca esti constienta de temperamentul sau natural te ajuta sa iti dai seama ce trebuie sa faci ca sa il determini sa devina un adult fericit si implinit.

Desi unii specialisti spun ca fericirea este o stare de spirit, nu o trasatura innascuta, anumite aspecte ale temperamentului sau natural – fie ca e optimist sau pesimist, timid sau indraznet – te ajuta sa il determini sa fie cat mai fericit cu putinta.

Si, in timp ce oamenii de stiinta nu pot sa identifice o "gena" a fericirii sau sa izoleze un nodul al "starilor" din creier, o multime de studii arata ca temperamentul copilului tau – stilul sau emotional si social – este controlat de creier.

Astfel, daca un scolar este programat genetic sa fie anxios sau usor suparat, inseamna ca va deveni un adolescent nefericit si un adult deprimat?

Este esential sa nu uitam ca dezvoltarea in copilarie este un cocktail puternic cu natura si educatie.

Ideea este sa iei ce i-a dat natura copilului tau si sa il educi in asa fel incat sa aiba o viata fericita.

Chiar daca temperamentul este determinat de natura, acest lucru nu inseamna ca este permanent.

Temperamentul este modificat de experienta si sfarsesti cu ceea ce numim personalitate.

Personalitatea copilului tau este guvernata de lobii frontali ai creierului, sursa emotiilor negative si pozitive.

Noi experimentam sentimente "bune" in cortexul frontal stang si sentimente "rele" in partea dreapta. Se pare ca oamenii cu stari de dispozitie mai fericite au o activitate mai mare in lobii frontali stangi.

Vestea buna cu privire la fericirea copilului tau este ca echilibrul dintre cele doua nu este intotdeauna acelasi – lobii frontali se formeaza pe baza experientelor copilului tau.

Iar in centrul acestor experiente este plasata bineinteles relatia lui cu tine.

De fapt, lobii frontali continua sa se dezvolte cel putin pana in adolescenta tarzie, asa ca ai destul timp sa il ajuti pe copilul tau sa isi formeze personalitatea si atitudinile.

Asigura-i bebelusului tau o respiratie usoara

Nasul infundat este unul din simptomele cele mai deranjante ale racelii si gripei. In cazul bebelusilor, dificultatea in respiratie aduce cu sine o stare de agitatie, care se poate prelungi si in timpul noptii.



Tratarea acestor simptome cu medicamente nu este recomandata la bebelusi.

"Medicamentele pentru raceala si tuse pot fi daunatoare, chiar mortale, pentru bebelusi arata un studiu realizat de guvernul american" citat de publicatia medicala Sfatulmedicului.ro

Acum exista insa un remediu natural, pe baza de plante, care asigura copilului o respiratie usoara. Olynth Aromatherapy este un vaporizator electric ce elibereaza treptat uleiuri aromatice de mentol, eucalipt si camfor. Aroma uleiurilor desfunda caile nazale ale bebelusului, evitandu-se astfel disconfortul creat de introducerea unor dispozitive in orificiile nazale. Uleiurile aromatice provin din plante recunoscute pentru valorile lor terapeutice in tratarea afectiunilor respiratorii.

Mentolul
Este o componenta a uleiului eteric, provenita din frunzele de menta. Calitatile antiseptice, anti-inflamatoare si racoritoare ale acestuia asigura copilului tau o senzatie de liniste.

Eucaliptul
Uleiul de eucalipt a fost folosit inca din vechime sub forma de infuzii in tratarea afectiunilor respiratorii. Proprietatile sale antiseptice precum si aroma puternica stimuleaza o respiratie usoara.


Camforul
Ingredient natural original din frunza de Cinnamomum Camphora, camforul este cunoscut pentru mirosul patrunzator determinat de volatilizarea substantei in aerul atmosferic.


Eliberarea treptata si constanta a acestor uleiuri aromatice ii ofera copilului tau o stare de confort si un somn linistit.


Cauta in farmacii Olynth Aromatherapy, singurul vaporizator electric, care usureaza respiratia copiilor cu nasul infundat, incepand cu varsta de 3 luni.

Revenirea in familie

Ce trebuie sa stie mama inainte de a parasi maternitatea?
Dupa 3-7 zile de ingrijiri in maternitate, mama si copilul sunt lasati sa plece acasa.
Mama trebuie sa stie:

- lungimea si greutatea nou-nascutului la nastere si la plecarea din maternitate

- detalii despre alimentatia bebelusului (daca i s-a administrat si alt lapte decat cel matern, daca au fost probleme in alimentatia copilului, orarul meselor, etc)

- ce scor Apgar a obtinut bebelusul in momentul nasterii

- daca copilul a prezentat vre-un semn de alarma sau a necesitat manevre de reanimare

- daca nou-nascutul a primit tratamente medicale si amanunte legate de acestea, eventual daca i s-a administrat vaccinul impotriva hepatitei B si B.C.G. si vitamina D3 (sau D2)

- daca, in timpul in care a stat in spital, copilul a avut infectii si care (infectii stafilococice, respiratorii, diaree, etc.)

- daca a fost supus testelor necesare depistarii mixedemului si/sau fenilcetonuriei

Tatalui ii revin urmatoarele sarcini:

- va cere sfaturi medicului si asistentei de pediatrie in legatura cu: conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca tranportul mamei si bebelusului; obietele folosite in ingrijirea copilului acasa; alegerea locului care va deveni camera copilului; alimentati copilului si despre cum trebuie sa se comporte cu nou-nascutul si mama.

- va ruga o persoana apropiata (cea mai indicata este mama sotiei) care sa ajute tanara mama

- va elimina vizitele nepotrivite si prea dese

- se va ocupa de aprovizionarea si de rezolvarea problemelor din gospodarie


Primele zile dupa venirea din maternitate
Dupa aproximativ 3 zile de la nastere, daca nu au fost intampinate probleme, mama si copilul sunt externati si ajung in mediul cel mai potrivit adapatarii copilului in zona extrauterina. Desi aceasta venire acasa are numeroase avantaje (uniformitatea mediului inconjurator, legatura permanenta dintre mama si copil, instalarea si reglarea secretiei lactate, evitarea infectiilor prin ingrijirea mai atenta a sugarului, etc.), zilele si saptamanile urmatoare sunt cele mai grele, a fi parinte nefiind deloc simplu. Medicul de familie trebuie avertizat de fiecare data cand exista cel mai mic semn ca ceva este in neregula si este necesar ca acesta sa faca consultatii periodice bebelusului pentru stabilirea starii de sanatate, verificarii dezvoltarii motorii si psihice, greutatii, administrarii diverselor vitamine, vaccine, etc.

Increderea in medic
Sanatatea copilului este mai presus de orice, de aceea nu ezitati sa intrebati pe medic orice va ingrijoreaza, chiar daca pare ridicol si fara importanta.

Caietul copilului
In acest caiet special se noteaza toate indicatiile medicului pediatru si asistentei medicale, cat si intrebarile si nelamuririle mamei.

Pe coperta acestui caiet vor fi notate numele si prenumele copilului, data nasterii si a ultimei examinari din maternitate, modul in care a evoluat sarcina, lungimea si greutatea copilului la nastere, scorul Apgar, numele maternitatii in care a avut loc nasterea, data administrarii vaccinelor si a vitaminei D.

Acest caiet este folositor pentru ca inregistreaza toate evenimentele importante pentru copil si pentru parinti (progrese observate: primul zambet, ziua in care au inceput sa-i apara dintii, cand a mers prima oara, etc.; vaccinele, vitaminele administrate, eventualele internari si probleme de sanatate, recomandarile medicului, etc.). Medicul copilului trebuie sa-l examineze in mod regulat, stiut fiind faptul ca actionarea precoce asupra celui mai mic semn de boala a copilului poate evita imbolnavirea grava a acestuia.

Rolul asistentei de ocrotire
Aceasta va oferi mamei sfaturile necesare pentru instalarea copilului in familie, alimentarea acestuia, modul de ingrijire, etc.

In afara sfaturilor medicale, asistenta de ocrotire se va ocupa si de invatarea mamelor cum sa foloseasca bugetul, cum sa faca modificari in aranjamentul casei, cum sa-si organizeze munca, etc. Tot ea va demonstra (acolo unde este cazul ) diverse operatii de ingrijire a bebelusului si va raspunde nelamuririlor tinerei mame.

Trebuie avut in vedere ca organismul mamei a suferit, odata cu nasterea, o schimbare brusca si trebuie, prin urmare, sa li se acorde atat bebelusului cat si ei, o atentie deosebita. Urmeaza asa-zisa perioada de "lacrimi de lauzie", in care mama este foarte sensibila si incepe sa planga din lucruri minore. Este foarte important rolul sotului, tata care trebuie sa inteleaga transformarile din corpul mamei si consecintele acestora.

Primirea nou-nascutului de catre frati si surori

Ajutorul bunicilor
Avand in vedere ca prima luna dupa nastere este cea mai incarcata din viata mamei, devine necesara si prezenta unei a treia persoane pe langa tata si asistenta medicala. Cea mai indicata este bunica, pentru ca este, in primul rand,apropiata de copil si familie si are experienta mai multa decat ceilaltiti. Acest ajutor acordat fiilor le da un sentiment ca sunt inca folositori, viata lor devenind mult mai interesanta si mai multumitoare.

Primirea nou-nascutului de catre frati si surori
Pentru ceilalti copii aparitia unui fratior sau a unei surioare este o sursa de emotie profunda, de care vrea sa se bucure impreuna cu toti pritenii sai. Daca nou-nascutul este de acelasi sex, copilul se simte superior fata de acesta, iar daca este de sex diferit este cuprins de o teama de necunoscut. Este foarte important pentru copii sa stie ca nu sunt abandonati si ca nu trec pe un plan inferior odata cu aparitia altuia.

Somnul
Este indicat ca bebelusul sa aiba o camera proprie sau doar cu mama. Daca insa doarme cu ambii parinti, copilului i se va oferi un cos sau un patut asezat intr-un loc luminat si ferit de curent si umezeala. Sugarul are nevoie de respectarea programului de somn si alimentatie, de liniste si de uniformitate.

Bebelusul se aseaza pe spate sau intr-o parte (recent s-a dovedit ca dormitul pe burta este una dintre cauzele mortii subite) si se va inveli cu o paturica de lana sau bumbac, usoara si de culoare deschisa.

Boneta sau caciulita nu sunt necesare decat daca este frig in camera, iar sacul de dormit se poate folosi dupa 2 luni de viata.


Vizitele
E indicat ca acestea sa se amane vreo 4, 5 zile dupa nastere, indiferent de cat de bine sunt intentionate, deoarece mama si bebelusul trebuie sa se adapteze programului de acasa, diferit de cel din maternitate. Mai mult decat atat, psihicul mamei este labil si ea este suprasolicitata de o sarcina majora in plus.

Nou-nascutul trebuie privit numai de la distanta, nu au voie vizitatorii, nici chiar tatal in prima zi, sa-l ia in brate, sau chiar sa-l atinga. De asemenea trebuie mentinuta linistea in incaperea unde se afla mama si copilul, mai ales in timpul cand bebelusul este alaptat.

Un vechi obicei este ca bunicii sa ofere nepotilor obiecte sau bijuterii de familie, iar sotul sa ofere sotiei bijuterii. Astfel se mentin legaturile intre generatii si se dovedesc sentimentele de afectiune dintre cei doi soti. Vizitatorii obisnuiesc sa aduca flori sau obiecte necesare bebelusului (tetine, obiecte de imbracaminte, sapunuri, perii, etc

Somnul la nou - nascut

Am un baietel de 8 luni. Mari probleme nu am avut cu el: la 5 luni a facut rubeola, de la 6 luni au inceput dintisorii (avem deja 6), dar ceea ce ma ingrijoreaza in ultimul timp este somnul. Baietelul meu doarme foarte putin noaptea si ziua in schimb in 3 reprize: dimineata cand toti se trezesc el bea laptele si adoarme vreo 2 ore, pe la 11 sau 12 si apoi dupa-amiaza zdravan si se trezeste in jur de 18 - 18:30. El este foarte vioi, foarte activ, un copil prezent si are cam 10 kg. Ce ma ingrijoreaza este faptul ca noaptea nu este treaz dar se rasuceste, ofteaza, se invarte...nu are un somn odihnitor si linistit cu toate ca suntem pe timpul verii in provincie, la aer curat si cu toate acestea, nu stiu ce sa fac.



--------------------------------------------------------------------------------


Se pare ca Eduard doarme mult prea mult ziua si nu este de mirare ca noaptea doarme mai putin si e agitat. Copilul dv trebuie sa doarma dupa-amiaza cel mult doua ore, in felul acesta ritmul somn-veghe se va regla de la sine.

Fiecare dintre noi avem in interiorul creierului un fel de ceas care, in principiu, se regleaza de la sine aproximativ in a treia luna de viata. (in primele doua luni de viata nu are rost sa impunem un program de somn copiilor nostri deoarece este improbabil sa reusim). Dar uneori acest ceas biologic se deregleaza, situatie in care trebuie ajutat.

Medicatia psihoactiva joaca un rol in aceasta reglare. Peritol este un medicament bland, larg (poate prea larg) folosit ca sedativ la copii. Sunt posibile reactii paradoxale (=efect invers sau neasteptat), incat nu este chiar asa de rar ca Peritol sa duca la si mai mare agitatie. Rugati-l pe doctorul copilului sa va prescrie altceva. Medicamentele psihoactive trebuie prescrise riguros de doctor si reprezinta o buna solutie tranzitorie (timp de cateva zile) pana la reglarea ceasului biologic.


Sanatate va doreste,

dr. Mihnea DRAGOMIR
specialist in medicina familiei

Laptele de mama

Ce valoare are alaptarea la san?
Alaptarea la san are o valoare deosebita din mai multe motive. Astfel, sugarii capata imunitate fata de o multitudine de agenti infectiosi prin intermediul unor substante din colostru (lichidul secretat de glanda mamara inaintea instalarii secretiei lactate) sau din laptele matern.

Desi intr-o cantitate redusa, fierul se gaseste in laptele matern sub o forma care este digerata si absorbita extrem de usor de catre sugar.

Avantajele alaptarii
Un mare avantaj al alaptarii la san este acela ca laptele matern este intotdeauna steril; ca urmare, riscul aparitiei unor infectii intestinale la sugar prin consumul acestui lapte este nul. Din punct de vedere practic, alaptarea la san conduce la o economie foarte mare de timp fiindca nu e nevoie de biberoane, care trebuie spalate sau sterilizate, nu trebuie preparate dilutii de lapte praf, lipsesc problemele legate de conservarea la rece a laptelui sau de incalzirea biberonului si reprezinta o solutie mult mai putin costisitoare decat preparatele din lapte praf.

Alaptarea la san este mult mai bine adaptata pentru a satisface instinctul de supt al sugarului. La san el poate suge atata timp cat simte nevoia. Acesta poate fi un motiv pentru care obiceiul suptului degetului este mai rar intalnit la copii astfel hraniti.

Alaptarea determina, de asemenea, o dezvoltare normala a maxilarelor si a dintilor. La copiii care sug la san se intalnesc mai rar varsaturi, regurgitatii, colici, sughituri, tulburari de somn, neliniste.

Mai mult decat atat, prin alaptare se favorizeaza si sanatatea mamei. Astfel, eliberarea ocitocinei in sange determina revenirea mai rapida a dimensiunilor si formei uterului, se reduc mai repede rezervele acumulate in timpul sarcinii, iar sanii capata forma initiala intr-un timp mai scurt. S-a demonstrat ca alaptarea reduce si riscul imbolnavirii de cancer.

Mamele care au trecut prin aceasta experienta vorbesc de enorma satisfactie pe care o resimt stiind ca le ofera copiiilor lor ceea ce nimeni altcineva nu le poate oferi, vazandu-le placerea cu care sug la san si simtindu-i atat de aproape.

De-a lungul secolului al XX-lea, pe tot cuprinsul globului s-a inregistrat o scadere a numarului de copii alaptati la san. In ultimii ani, insa, s-a inregistrat un reviriment al acestei practici in Statele Unite, in special in randul femeilor a caror educatie include frecventarea unui colegiu.

Formarea laptelui

Din ce este alcatuit sanul?
Sanul este alcatuit din tesut glandular, grasos (bogat) si de legatura (conjunctiv). Tesutul glandular determina formarea laptelui matern si impreuna cu cel conjunctiv forma, marimea si duritatea mameloanelor de-a lungul celor 9 luni de sarcina si in perioada de alaptare.

Fiecare san cuprinde corpi glandulari, fiecare avand intre 15 si 20 de lobi glandulari, acestia facand legatura cu canalele prin care se scurge laptele in mamelon.



Formarea laptelui
In fiecare acid glandular se afla alveole (in numar cuprins intre 10 si 100), in ale caror celule secretorii are loc transformarea substantelor nutritive din sange in lapte. Acestea sunt acoperite de fibre musculare care se contracta, impingand laptele in canale sub actiunea oxytocinei (un hormon al glandei hipofize).

Pe durata sarcinii sanii se maresc si se ingreuneaza, ca urmare a cresterii in volum a tesuturilor grasoase, conjunctive si glandulare, iar datorita aportului suplimentar de sange venele sunt mai evidente.

Formarea laptelui este asigurata de prolactina (un alt hormon al glandei hipofize), care este secretata in sange in cantitati crescande.

Cum se produce laptele matern

Anatomia sanului
Pentru a intelege mai bine procesul de alaptare trebuie sa cunosti mai intai anatomia sanului si modul in care este produs laptele matern. Sanul incepe sa se dezvolte inca din primele saptamani de gestatie dinainte de nastere.





Insa glanda mamara, glanda producatoare de lapte nu devine complet functionala decat in momentul lactatiei. Odata ce sanul femeii incepe sa se mareasca in timpul sarcinii, vom sti cu siguranta ca productia de lapte va incepe.

Sanul insusi este o glanda ce este alcatuita din mai multe parti:


Tesut glandular

Tesut adipos

Sange

Limfa

Nervi

Testul adipos este cel direct implicat in marimea sanului, insa aceasta nu are nici un efect asupra cantitatii si calitatii laptelui produs.


Laptele este secretat de catre alveole, acestea fiind stimulate de catre hormoni, ce au ca efect contractia alveolelor si impingerea laptelui in ducte si apoi in ductele mai mari de lapte. In momentul in care gingia copilului preseaza pe areola si pe mamelon, ductele sunt comprimate, iar laptele tasneste in gura copilului. Tesutul mamelonului devine ferm odata cu stimularea, ceea ce-l face mai flexibil si mai usor de manevrat de catre copil. In imagine puteti observa faptul ca glanda mamara formeaza un lob, fiecare lob constand dintr-o singura ramura de alveole si ducte, ce se restrang si se deschid la nivelul unui orificiu al mamelonului. Fiecare san contine intre 7-10 lobi.

Rolul hormonilor
Hormonii prezinta un rol cheie in alaptare. Un nivel crescut de estrogen in timpul sarcinii stimuleaza cresterea ductelor, insa, dupa nastere nivelul acestuia scade si se mentine la nivel scazut in primele luni de alaptare. Un nivel ridicat de progesteron pe durata sarcinii va duce la dezvoltarea alveolelor, dar si a lobilor. Prolactina este un alt hormon al carui nivel este crescut pe perioada sarcinii si care stimuleaza dezvoltarea tesutului glandular, dar este crescut si in momentul stimularii mamelonului. In timp ce prolactina este eliberata de creier in sangele mamei, alveolele raspund producand lapte.

Oxitocina, este un alt hormon vital, ce stimuleaza ejectia laptelui din alveole pentru a ajunge in ducte si de asemenea stimuleaza contractia muschiului uterin in timpul si dupa nastere pentru a ajuta ca uterul sa revina la marimea sa initiala si pentru a inhiba orice sangerare ce poate surveni dupa nastere. Combinatia prolactina – oxitocina ar putea fi cauza pentru care dupa nastere, mama simte nevoia sa-si vada copilul.

Sfaturi

Alaptarea poate fi o experienta minunata, atat pentru copil, cat si pentru mama. Important este, ca atunci cand apar problemele sa nu intrati in panica. Deseori metoda de alaptare a unei mame, este posibil sa nu foloseasca unei alte mamici, deoarece depinde de fiecare in parte ce tehnica si ce pozitie adopta pentru a se simti mai confortabil.

Incepe devreme alaptarea
E recomandat sa incepi alaptarea imediat dupa nastere, dupa 2 ore daca este posibil, in momentul in care bebelusul este treaz si prezinta un instinct puternic de supt. La inceput, sanii contin un tip de lapte numit colostrum, de culoare galben-auriu. Acesta este bland pentru stomacul copilului si ajuta la prevenirea unor boli. Cantitatea si culoarea laptelui se vor schimba la cateva zile de la nastere.

Alaptarea la comanda

Nou-nascutii trebuie alaptati foarte des, la 2 ore sau in cazul in care acestia dau semne de foame, precum:



sunt mai alerti, mai activi

mimeaza suptul

isi pun manutele pe sanul mamei, cautand sa suga.


Hraneste-l doar cu lapte matern!
Copiii ce necesita alaptati, nu au nevoie de apa, lapte praf sau orice alte lichide. Alaptarea se face in primele 6 luni de la nastere.

Biberonul
Un nou-nascut are nevoie de timp pentru a invata si a se adapta la supt. Este indicat ca mamicile sa astepte pana cand copilul isi realizeaza un tipar al sau. Mameloanele artificiale necesita alte metode de supt, de aceea pentru copii poate fi derutant sa invete de la bun inceput.

Hraneste-ti copilul pe perioada in care e bolnav si dupa
Cateodata copiii, atunci cand sunt bolnavi refuza sa manance, deci poti continua alaptarea, deoarece laptele ii va oferi nutrimente si va preveni deshidratarea.

Infectia
Semnele infectiei sanilor sunt:

Iritare

Zone dureroase

Roseata la nivelul sanilor

Febra

Hiperemia
Este normal ca sanii sa devina mai mari, mai greoi si mai moi datorita alaptarii cand ei incep sa produca cantitati mari de lapte, intre luna a 2-a si luna a 6-a. Aceasta crestere normala se poate transforma in hiperemie (acumulare excesiva de sange intr-o anumita regiune datorita unui aflux crescut - congestie activa - sau datorita obstruarii cailor de intoarcere venoasa - congestie pasiva -).

Pentru a alina acesta forma este indicat sa puneti comprese reci sau sa faceti o baie calda inainte de alaptare. In cazul in care este o forma mai severa, puteti sa puneti pungute de gheata pe sani, intre alaptari.

Mananca si odihneste-te cum trebuie!
Odata cu alaptarea, poti deveni mai insetata si mai infometata, ceea ce este foarte normal deoarece laptele zilnic necesar pentru copil necesita 500 de calorii din dieta mamei. In cazul unei diete precare a mamei, calitatea laptelui nu este afectata decat daca acesta continua pe o durata mai lunga de timp. Corpul mamei este adaptat astfel incat sa asigure ratia necesara. Odihneste-te cat mai mult pentru a preveni infectiile sanilor, deoarece un factor important in aparitia lor este reprezentat de oboseala.

In cazul unei diete vegetariene, s-a descoperit faptul ca bebelusul nu primeste destula cantitate de vitamina B12.

Compresia sanilor

Aceasta tehnica a fost facuta cunoscuta de catre pediatrul si expertul in alaptare Dr. Jack Newman si ajuta ca un bebelus sa bea cat mai mult lapte la fiecare hranire. Aceasta tehnica ajuta in special in cazurile in care copilul tinde sa adoarma in mijlocul procesului de alaptare. Indiferent de ceea ce se spune, aceste tehnici nu duc la obstructia ductelor.

In momentul in care copilul bea lapte, nu e nevoie sa folosesti tehnica de compresie, insa in momentul in care copilul nu mai mananca si doar se joaca de-a mancatul, poti incepe tehnica.

In momentul in care a terminat de supt din primul san si mai doreste ii poti oferi din celalalt san. Daca incepe sa adoarma datorita fluxului mic de lapte, vei face la fel.