Preconceptia, fertilitatea....nasterea...copilul...

Cum asiguri ratia necesara de lapte?

Majoritatea mamelor sunt ingrijorate datorita faptului ca bebelusul lor nu primeste cantitatea necesara de lapte. Dupa nastere, in spital, in cazul in care nu apar complicatii, copilul trebuie sa stea impreuna cu mama sa.

Copilul va fi adormit si nu te astepta ca acesta sa te trezeasca atunci cand ii este foame, de aceea din doua in doua ore trebuie sa il trezesti pentru a-l alapta. La inceput il vei hrani cu colostrum, prima forma de lapte ce are culoare galbuie si te poti astepta ca bebelusul tau sa scada in greutate, lucru total normal, ce nu are legatura cu alaptarea, atata timp cat copilul nu scade cu 7-10% din greutatea sa, in primele 3-5 zile de la nastere inseamna ca mananca normal.

Iti poti da seama daca bebelusul tau mananca normal in functie de numarul de scutece ude. In primele zile, cand laptele este bogat in nutrimente insa sarac in lichide, copilul va uda 1-2 scutece pe zi. In momentul in care cantitatea de lapte creste, numarul de scutece va creste la 3-4 sau maxim 5-6 scutece pe zi.

Pozitia in timpul alaptarii

Atinge-i buzele copilului pentru a-l incuraje sa deschida gura;


Indreapta mamelonul spre cerul gurii copilului, iar in momentul in care deschide gura, trage-l spre tine pentru a se putea fixa cat mai bine de san;


Buza de jos trebuie sa se afle la nivelul bazei mamelonului.

Fumatori, nu dormiti cu bebelusii in pat!

Respiratia parintilor si fumul de tigara pot provoca moartea bebelusului..
Dormitul in acelasi pat cu bebelusul mai mic de 1 an sau sub aceeasi patura il expune pe micut la un risc marit de aparitie a sindromului mortii infantile subite (SMIS), arata un studiu al cercetatorilor de la Universitatea din Glasgow, Scotia. Medicii nu pot sti cand si daca acest sindrom se va manifesta, insa cert este ca factorii de risc includ impartirea patului cu un parinte fumator.

SMIS este, conform Academiei Americane de Pediatrie, principala cauza de mortalitate in randul copiilor mai mici de 1 an, iar 91% din cazuri au fost inregistrate la copii cu varste intre una si 6 luni. Cauza care declanseaza moartea infantila subita nu este cunoscuta inca, dar specialistii avertizeaza ca cei mai importanti factori de risc ai SMIS pentru bebelusi sunt dormitul pe burta, pe perna sau pat foarte moale si inhalarea de aer cu fum de tigara.

Patul separat, in camera cu mama

"Cel mai sigur loc de somn pentru bebelus, in primele sase luni de viata, este intr-un patut separat, plasat in camera unde doarme mama”, spune medicul David Tappin, cercetator la universitatea scotiana. Studiul pe care l-a condus, desfasurat pe o perioada de patru ani, a fost publicat in "The Journal of Pediatrics” si a aratat, printre altele, ca 87% din bebelusii care au murit de SMIS dormeau in acel moment in acelasi pat sau sub aceeasi patura cu unul dintre parinti. Riscul ca micutul sa moara subit in somn este mult mai mare atunci cand obisnuieste sa doarma intre cei doi parinti.

Studii si controverse
Cercetatorii scotieni spun ca printre sustinatorii alaptarii la san exista voci care promoveaza ideea ca bebelusul sa doarma cu mama pentru ca acest fapt ii stimuleaza pe cei mici sa se hraneasca cu lapte matern. Acesti medici considera ca riscul de SMIS apare doar la sugarii a caror mama este fumatoare. Dar studiul de la Glasgow a aratat insa ca riscul este la fel de mare printre bebelusii hraniti la san indiferent daca mama fumeaza sau nu. Doctorul Bradley Thatch, de la Universitatea de Pediatrie din Washington, SUA, este de parere ca va continua controversa pe tema impartirii patului cu bebelusul, insa considera ca studiul scotienilor este important pentru dovezile stiintifice pe care le-a adus pe aceasta tema.

Recomandari ale Academiei Americane de Pediatrie
- Puneti bebelusul sanatos sa doarma pe spate;
- Evitati caldura - nu acoperiti capul copilului cu patura si nu il imbracati prea gros; pastrati temperatura; camerei la 21-23 de grade Celsius
- Daca aveti doi copii, nu-i culcati in acelasi patut.

Fetitei mele ii transpira piciorusele!

Am o fetita de numai 4 luni si ii transpira frecvent piciorusele si manutele. Nu intotdeauna dar destul cat sa ma puna pe ganduri. Care ar fi explicatia?



--------------------------------------------------------------------------------


Transpiratia este un fenomen fizilogic, nu este o boala care sa necesite un tratament.

Dimpotriva, s-a observat ca acei copii care transpira mai rar se imbolnavesc mai usor.


Sanatate va doreste,

dr. Mihnea DRAGOMIR specialist in medicina familiei

www.doctordragomir.ro

Pentru o burtica linistita!

Parintii experimentati stiu ce inseamna colicile. Copilul isi strange piciorusele la piept, refuza sa manance sau, daca incepe sa suga, indeparteaza brusc sanul si tipa de durere. Cum putem veni in ajutorul bebelusului?

Iata-l, bebelusul rozaliu e in bratele dvs.! Bucurie, mandrie si iubire. O data cu venirea copilului pe lume, casa a fost inundata de aroma laptelui matern, de mirosul scutecelor ude, de multa forfota, dar in acelasi timp si de o infinita duiosie. Iar in ce va priveste pe tine, ca tanara mamica, va inconjurati copilul cu tandrete, cu dorinta arzatoare de a-l apara de orice neplacere. E cat se poate de firesc. In maternitate, tanara mama este extrem de incantata de cat de linistit este odorul ei, mai ales daca se intalneste cu acesta doar la ora de alaptare. Micutul doarme mult, plescaind de placere din buze in timpul somnului. Iar exclamatiile asistentei: "Ce linistit e micutul!" intaresc aceasta impresie.

Cu toate acestea, la doar cateva zile dupa venirea acasa de la maternitate, copilul pare a fi cu totul altul: din cand in cand izbucneste in plans, uneori parand ca nu se va opri niciodata. Intrati in panica! Nu stiti ce sa-i mai faceti? Ii schimbati scutecele, incercati sa-l ademeniti sa suga, va straduiti sa-l distrati. Copilul apuca sanul cu lacomie dar, la scurt timp, incepe iar sa planga. Isi rasuceste in permanenta piciorusele, le strange spre abdomen, isi incovoaie tot corpul. Si totul pare a nu avea sfarsit. Aceste situatii stresante pentru toti membrii familiei se repeta seara de seara, uneori chiar de cateva ori in decursul unei singure zile. Cu siguranta ca multora dintre cititoarele noastre le sunt bine cunoscute toate acestea. Pentru ce asemenea chinuri? In decursul celor 9 luni de sarcina, fatul a crescut si s-a dezvoltat in burtica mamei. Apoi, pentru a-si face aparitia pe lume, a fost nevoit sa-si paraseasca "culcusul" fara nici o pregatire prealabila.

Nou-nascutul are nevoie de cateva luni pentru ca organismul lui sa invete sa functioneze in noile conditii. Perioada ce va fi insotita de multe neplaceri, precum colicile care il vor chinui o buna perioada de timp, formarea gazelor intestinale si probleme cu scaunul. In perioada intrauterina, fatul inghitea din lichidul amniotic, dar primea toate substantele nutritive necesare prin placenta. Acum, aparatul digestiv al nou-nascutului este nevoit sa-si inceapa activitatea. Iar acest lucru va solicita eforturile, dar si rabdarea tuturor membrilor familiei. Mai ales din partea mamei. Micul omulet este extrem de sensibil. Daca este baietel, din cauza particularitatilor sistemului nervos masculin, el va reactiona negresit la fazele lunii si la scaderile presiunii atmosferice. Tocmai din aceste motive baieteii sufera mai
mult din cauza formarii gazelor intestinale si a colicilor.

Sursa neplacerilor

Sistemul nervos al nou-nascutului inca nu a ajuns la maturitate, motiv pentru care activitatea lui inca nu este prea bine organizata. Drept urmare, apar si colicile. Acum incepe formarea florei intestinale. Treptat, volumul mancarii pe care o primeste organismul copilului creste. Dar, deocamdata, nu se produce cantitatea necesara de fermenti implicati in digestie. Din aceasta cauza apar si probleme cu eliminarea materiei fecale.

Alimentarea cu lapte conduce la formarea in intestin a unei spume abundente in decursul catorva ore, timp in care se formeaza din abundenta si gazele intestinale. Blocate in intestine, acestea conduc la o balonare dureroasa sau la meteorism (marirea volumului abdomenului din cauza acumularii de gaze). La toate aceste neplaceri se mai adauga si aerul pe care il inghite copilul in timpul suptului. Tineti seama de faptul ca micutul dvs. este nevoit sa faca ceva cu care nu era obisnuit inainte, adica sa-si goleasca intestinele de gaze si de fecale. Ceea ce pentru el nu este deloc usor.

E normal sau nu?

Multe mamici sufera cand isi aud copilasul plangand. Nervii mamei sunt pusi la grea incercare. Nu-i de mirare ca in asemenea momente grijulia mamica isi pune intrebarea daca nu cumva odorul ei sufera de vreo afectiune grava. Nu uitati, disperarea nu e un sfetnic bun. Incercati sa va linistiti, pentru a putea evalua in mod obiectiv situatia.

Piticutul creste si se dezvolta cu pasi repezi, ia in greutate, mananca cu pofta, ba chiar parca ar cere si un supliment? Grozav! Cu toate acestea, colicile nu-i dau pace? Nu va lasati prada mustrarilor de constiinta.

Alungati gandul ca ati fi vinovata cu ceva pentru neplacerile micutului. Esential in aceasta perioada este sa nu va pierdeti cumpatul. Oricat de atractiva vi s-ar parea ideea de a
trece bebelusul pe o hrana artificiala debarasati-va cat mai repede de un asemenea gand! N-ar fi rau totusi sa acordati mai multa atentie alimentatiei dvs. S-ar putea ca ea sa nu corespunda recomandarilor care li se fac de obicei mamelor care isi alapteaza copilul la san. Fiti atenta
ce mancati.

Daca alimentatia dvs. include multe produse alimentare care conduc la formarea gazelor intestinale (fasole alba si mazare, prune negre, nuci, varza, castraveti etc.), acestea cu siguranta vor influenta si starea sugarului. Si totusi, este foarte posibil ca motivele sa fie cu totul altele. Din pacate, gazele si colicile constituie un fenomen obisnuit in cazul unui nou-nascut. De asemenea neplaceri sufera atat bebelusii hraniti la sanul mamei, cat si cei hraniti artificial. Cel mai adesea micutul se confrunta cu ele in cursul serii, intre orele 18,00 si 20,00, desi este posibil ca acestea sa se manifeste si in timpul zilei, fie imediat ce incepe sa manance, fie cam la o jumatate de ora dupa ce a fost hranit.

Colicile nu sunt greu de recunoscut. Copilul izbucneste intr-un plans chinuitor, insotit de tipete stridente. Da de zor din picioruse, le freaca si le trage spre burtica, isi indoaie degetelele de la picioare, se inroseste, ofteaza, refuza sa manance. Toate incercarile de a-l linisti se dovedesc a fi zadarnice.

Atentie! Chiar daca pare greu de crezut, colicile nu-i pricinuiesc nici un rau copilului. Pe masura ce micutul va mai creste, colicile vor disparea, fara nici un fel de urmari, in jurul varstei de 2 – 3 luni, cand tractul gastro-intestinal al copilului se va acomoda pe deplin cu noile conditii.

Deocamdata, acest disconfort insista sa-si faca simtita prezenta. Nu aveti alta solutie decat sa va ajutati copilul sa-i faca fata.

Intarcatul

Intarcarea este un eveniment important nu numai pentru sugar, dar si pentru mama, atat din puntc de vedere fizic, cat si emotional. O mama care a acordat o mare importanta alaptarii la san se poate simti oarecum data la o parte si deprimata dupa ce o intrerupe, ca si cum astfel ar fi afectata apropierea dintre sine si copil sau ca si cand importanta persoanei ei ar fi diminuata. Acesta reprezinta un argument in plus pentru ca intarcarea sa se faca, ori de cate ori este posibil, treptat. Ea nu trebuie privita ca un proces de tipul "totul sau nimic". Mama poate continua sa alapteze copilul la san o data sau de doua ori pe zi chiar in jurul varstei de 2 ani sau poate alege sa opreasca complet alaptarea.

In mod obisniut, intarcarea incepe cu introducerea alimentelor solide (diversificarea) in jurul varstei de 4 sau 6 luni si este finalizata treptat in urmatoarele 6 pana la 18 luni, in functie de copil si de mama.


Trecerea treptata de la san la biberon in primele 4 luni de viata
Exista multe mame care, fie nu reusesc, fie nu doresc sa alapteze sugarul la san pana ce acesta este pregatit sa treaca la alimentarea din cana, incepand de la 6 pana la 9 luni. In unele cazuri secretia lactata poate deveni insuficienta. Bebelusul plange de foame si nu creste suficient in greutate. Un asemenea sugar infometat rareori refuza trecerea la biberon. Rapiditatea cu care se produce aceasta trecere va depinde de cat de mult lapte are mama.

Atunci cand descoperiti ca secretia dumneavostra de lapte diminua cu rapiditate, iar bebelusului ii este inca foame sau daca sunteti obligata din alte motive sa renuntati in scurt timp la alaptarea la san, cea mai simpla metoda de a intarca sugarul este sa pregatiti un preparat din lapte intr-o cantitate care sa acopere necesarul acestuia pe 24 de ore si sa o impartiti in atatea biberoane cate mese are zilnic bebelusul. Dati-i cate un biberon la fiecare masa, dupa ce a supt la san, lasandu-l sa suga cat doreste. Continuati apoi prin a omite alaptarea si la masa la care sanii au cel mai putin lapte dintre cele ramase. Inlocuitit apoi la fiecare 2 sau 3 zile suptul la san cu biberonul si la celalalte mese. Daca secretia lactata a mamei scade mai lent, iar sugarul nu este extrem de nesatisfacut de aceasta, este de preferat sa oferiti la inceput biberonul ca supliment la o singura masa, crescand apoi treptat numarul alaptarilor la san completate cu biberon.

Sa presupunem insa ca secretia lactata nu are tendinta de a diminua. Sa luam in consideratie ideea in care o mama doreste sa alapteze la san timp de cateva luni pentru a-i oferi bebelusului un inceput bun, dar nu doreste sa continue prea mult alaptarea pe parcursul primului an. Cat de mult timp trebuie alaptata sugarul la san? Evident, nu exista un raspuns categoric la aceasta intrebare. Avantajele fizice ale laptelui de mama, puritatea sa, faptul ca este usor digerabil, este la mare pret pentru sugar la inceput, dar nu exista o varsta anume de la care aceste beneficii sa devina dintr-o data inutile. Nici avantajele emotionale ale alaptarii la san nu dispar, indiferent de perioada de timp scursa.

Un moment potrivit pentru trecerea la alimentarea din biberon este in jurul varstei de 3 luni. Pana atunci sistemul digestiv al sugarului isi gaseste ritmul normal de functionare si dispare orice tendinta de aparitie a colicilor abdominale. Bebelusul este voinic si continua sa castige rapid in greutate. Dar, daca mama doreste sa opreasca alaptarea la san inca de cand sugarul are intre 1 si 2 luni, intarcarea poate decurge satisfacator si la aceste varste.

Daca planuiti sa treceti la alimentarea din biberon dupa ce bebelusul implineste o luna, este de preferat sa-l obisnuiti cu biberonul inca de la aceasta varsta, oferindu-i regulat sa suga din acesta de 2 sau 3 ori pe saptamana si chiar zilnic daca preferati.

Atunci cand sanii produc o cantitate importanta de lapte, este de preferat ca intarcarea sa se faca de la bun inceput in mod gradat. Incepeti cu aproximativ 2 saptamani inainte de momentul in care doriti sa definitivati trecerea la biberon. Pentru inceput, omiteti o masa la san, cea de la care sanii ofera cea mai redusa cantitate de lapte, si oferiti-i sugarului un biberon in locul acesteia, lasandu-l sa suga cat de mult doreste. Asteptati 2 sau 3 zile pentru ca sanii sa se obisnuiasca cu acesta schimbare, apoi omiteti inca un supt la san, inlocuindu-l cu al doilea biberon zilnic. Dupa inca 2 sau 3 zile inlocuiti alta alaptare la san. In acest moment bebelusul suge la san doar de 2 ori pe zi si primeste cate un biberon la fiecare dintre cele trei mese. Va trebui probabil sa asteptati de fiecare data cate 3 sau 4 zile inainte de a putea inlocui si aceste ultime doua alaptari la san. Daca sanii se angorjeaza si va creeaza o senzatie de disconfort, recurgeti la exprimarea lor manuala sau cu ajutorul unei pompe timp de cateva minute, doar atat cat este necesar pentru a inlatura senzatia de tensiune locala.

Probleme ale intarcatului

S-ar putea sa fiti nevoita sa intrerupeti brusc alaptarea la san, daca, de exemplu, va imbolnaviti grav sau trebuie sa parasiti orasul intr-o situatie de urgenta ( de obicei nu este nevoie de intarcarea sugarului daca mama sufera de o afectiune usoara sau nu foarte severa ). Decizia in acest caz apartine medicului curant. In aceste situatii trebuie evitata exprimarea manuala a sanului. Este adevarat ca aceasta inlatura temporar senzatia locala de disconfort, dar va stimula sanii sa produca in continuare lapte. Se poate recurge la aplicarea unor pungi de gheata pe sani sau la exercitarea unei presiuni locale. Acest procedeu este destul de neplacut, dar medicul dumneavoastra va poate prescrie o medicatie adecvata pentru calmarea durerii. Medicamentele specifice cu efect de oprire a secretiei lactate nu dau rezultatele scontate si trebuie oprite. Ele sunt scumpe, au efecte adverse si adeseori au un efect paradoxal, accentuand senzatia de presiune la nivelul sanilor.

Daca bebelusul refuza biberonul
Un sugar in varsta de 4 luni sau mai mult, caruia nu i-a fost oferit in mod regulat pana atunci sa suga cate un biberon , se poate impotrivi cu inversunare introducerii acestuia. Incercati timp de o saptamana sa-i oferiti cate un biberon o data sau de doua ori pe zi, inainte de alaptarea la san sau de administrarea alimentelor solide. Nu-l fortati si incercati sa nu-l enervati. Renuntati la biberon daca sugarul il refuza si oferiti-i restul mesei, inclusiv suptul la san. Este posibil ca in cateva zile sa se razgandeasca si sa accepte sa suga si din biberon.

Daca bebelusul ramane ferm in refuzul sau, omiteti cu totul alaptarea la san de dupa-amiaza si urmariti daca aceasta il face sa devine suficient de infometat pentru a incerca sa suga din biberon seara devreme. Daca nici asa nu reusiti sa-l convingeti, va trebui probabil sa-i oferiti sanul, deoarece acesta se va angorja producandu-va o senzatie de disconfort. Continuati insa sa omiteti suptul de dupa-amiaza la san pentru cateva zile. S-ar putea ca incercarea dumneavoastra sa fie incununata cu succes intr-una din zilele urmatoare, chiar daca a esuat prima data.

Pasul urmator il reprezinta incercarea de a omite fiecare al doilea supt din 24 de ore, concomitent cu reducerea cantitatii de alimente solide administrate bebelusului sau chiar omiterea completa a acesteia, astfel incat acesta sa fie suficient de infometat pentru a accepta biberonul.

Puteti recurge la exprimarea manuala sau cu ajutorul unei pompe de lapte a sanilor doar atat cat sa inlaturati tensiunea locala si senzatia de disconfort.


Trecerea treptata de la alaptarea la san la alimentatia din cana intre 9 si 15 luni
Daca secretia lactata este indestulatoare, pana cand ar trebui mama sa-si propuna sa alimenteze la san? Cel mai bine si natural este sa alapteze pana cand bebelusul este pregatit pentru trecerea la hranirea din cana.

Majoritatea sugarilor incep sa prezinte semnele unei nevoi mai reduse de a suge la san la varste cuprinse intre 9 si 12 luni. Ei se opresc din supt de cateva ori in timpul mesei si vor sa se joace cu mama. S-ar putea sa fie nevoie sa le aduceti aminte ca ca trebuie sa apuce sanul si sa suga in continuare. Daca-i incurajati, vor invata cum sa bea mai mult lapte din canuta si vor renunta complet la san pe parcursul a cateva saptamani, fara nici un semn de regret sau frustrare.

Exista mame care vor categoric sa continue alaptarea la san cel putin pana cand bebelusul indeplineste un an sau chiar doi. Nu este nimic rau in continuarea alaptarii pana la doi ani, daca atat mama, cat si copilul si-o doresc.

Este o idee buna sa incepeti sa-i oferiti sugarului cate o inghititura de lapte sau alt lichid din cana, incepand chiar de la varsta de 6 luni astfel incat el sa se obisnuiasca cu acest obicei inainte de a deveni prea incapatanat. Incepand de la 9 luni, incurajati-l sa tina singur cana. Daca la aceasta varsta suge deja mai putin la san la fiecare masa, se presune ca este pregatit pentru o intarcare treptata. De acum oferiti-i cana la fiecare masa si cresteti cantitatea continuta de aceasta pe masura ce bebelusul da semne ca doreste mai mult, dar continuati sa-l alaptati la san spre sfarsitul mesei. In continuare, renuntati la una dintre mesele la san, alegand-o pe cea de care sugarul pare cel mai putin interesat, si dati-i sa manance numai din canuta. Puteti alege pentru aceasta, de regula, micul dejun sau pranzul. Peste o saptamana eliminati inca o masa la san daca sugarul pare ca si-o doreste, iar dupa inca o saptamana renuntati si la ultima alaptare. Dorinta bebelusului de a fi intarcat s-ar putea sa nu evolueze constant. In perioadele de disconfort datorate eruptiilor dentare sau bolilor s-ar putea sa apara un mic regres. Aceasta este normal sa se intample si nu este nici o problema daca va conformati un timp dorintelor sale.

Atunci cand intarcarea se realizeaza treptat, in acest ritm, de obicei mama nu are probleme cu sanii. Daca totusi acestia se angorjeaza si genereaza disconfort, mama poate oricand sa exprime manual putin lapte timp de 15 sau 30 de secunde, pentru a inlatura senzatia de tensiune locala.

Multe mame sunt surprinse sa descopere ca sunt refractare la gandul renuntarii la aceasta legatura emotionala, unele dintre ele amanand intarcarea de la o saptamana la alta.

Uneori, observand ca bebelusul nu primeste din cana atat cat obisnuia sa suga la san, mamei ii poate fi teama sa renunte complet la alaptare. Astfel intarcarea poate fi amanata la nesfarsit. Se recomanda sa se renunte la mesele la san atunci cand sugarul accepta in medie in jur de 100 sau 110 ml de lapte din cana la fiecare masa sau in total 350 sau 450 ml zilnic. Dupa intreruperea alaptarii la san, bebelusul probabil ca va solicita singur cresterea acestei cantitati la 450 ml zilnic sau chiar mai mult. Acest volum este de obicei suficient, daca luam in considerare ca el consuma si alte alimente.

Greutatea

Cresterea greutatii unui copil este de aproximatv 200 - 250 g pe luna, insumand intr-un an 2,5 - 3 kg.
Este posibil ca, pentru o perioada limitata de timp este posibil ca unii copii sa nu creasc adeloc in greutate. Acest lucru este natural si nu trebuie sa va faceti griji. Cresterea este mai lenta in special la copii jucausi, vioi, energici.

Mult mai importante decat greutatea sunt obrajii rosii, privirea vie, muschii bine intansi, mucoase bine colorate, miscarile precise si suple, buna dispozitie a copilului si disponibilitatea acestuia pentru somn si pofta de mancare.

Statisticile arata ca in functie de varsta, sex si mediul de viata copii au urmatoarele greutati:
La 15 luni:
- mediul urban: baieti - 10,70 kg
fete - 10,14 kg
- mediul rural: baieti - 10,50 kg
fete - 10,01 kg
La 18 luni:
- mediul urban: baieti - 11,31 kg
fete - 11,89
- mediul rural: baieti - 11,24 kg
fete - 10,67 kg
La 24 de luni:
- mediul urban: baieti - 12,52 kg
fete - 12,08 kg
- mediul rural: baieti - 12,33 kg
fete - 11,74 kg
La 30 de luni:
- mediul urban: baieti - 13,70 kg
fete - 13,20 kg
- mediul rural: baieti - 13,32 kg
fete - 12, 32 kg
La 36 de luni:
- mediul urban: baieti - 14,67 kg
fete - 14,12 kg
- mediul rural: baieti - 14,28 kg
fete - 13,75 kg.

Motricitatea

Motricitatea fina
Odata cu perfectionarea motricitatii generale se dezvolta si motricitatea fina. Daca la sfarsitul primului an de viata copilul incerca sa prinda obiectele cu varfurile degetelor, la doi ani devine mult mai indemanatic si este capabil sa le apuce fie cu degetele, fie cu toata mana, se apropie de orice si le duce la gura, toate acestea reprezentand modalitati de cunoastere. Sau, dupa ce ajunge la un obiect, il arunca, in lasa sa cada, il aseaza in alta parte, il manevreaza, etc.

Curiozitatea este foarte mare la aceasta varsta, astfel ca scotoceste prin orice sertar, dulap, cos de gunoi, etc., la care are acces.

Apare pericolul intoxicatiilor si accidentelor de tot soiul, deci trebuie sa aveti grija la ce poate ajunge.

Nu este cazul sa-l opriti, sa-l "faceti cuminte", ci doar sa-i canalizati energia catre alte activitati, mai putin suparatoare pentru adulti si mai putin riscante pentru el. Insa aceasta perioada isi pastreaza gradul ei de importanta in determinarea comportamentelor de mai tarziu in legatura cu munca si ordinea.

Cresterea si dezvoltarea in perioada 1-12 luni

Cum creste si se dezvolta sugarul in primul an de viata?

Primele 12 luni pot reprezenta perioada cea mai dinamica din viata. Modificarile radicale au loc in toate domeniile de crestere si dezvoltare, acestea cuprind:



dezvoltarea fizica: majoritatea nou nascutilor isi dubleaza greutatea prin castigul in greutate in medie de (14,2g) pana la (28,4g) in fiecare zi in primele 6 luni de viata. Greutatea de la nastere se tripleaza intre 9-12 luni. Pana la varsta de 12 luni, majoritatea nou nascutilor au crescut cu 25,4 cm fata de lungimea de la nastere. Circumferinta craniana de obicei creste cu 0,6-1,3cm pe luna

dezvoltarea cognitiva: aceasta reprezinta un proces prin care nou nascutii isi dezvolta abilitatile de invatare si memorare. Sugarii incep sa recunoasca si sa interactioneze cu persoanele dragi si incep sa inteleaga ca sunt inconjurati de persoane si obiecte

dezvoltarea emotionala si sociala – intr-un mediu afectiv, sugarii se ataseaza usor de parintii lor. In prima luna, nou nascutii isi exprima emotiile in principal prin plans, grimase sau etaleaza o fata vioaie si vesela. In jurul varstei de 4 luni, sugarii invata sa zambeasca, sa gangureasca si imbratiseaza persoanele care ii iau in brate. La 5 luni, copii isi arata clar preferintele pentru persoanele dragi. In urmatoarele luni protestele la despartire si anxietatea ciudata reprezinta modalitati prin care sugarul isi demonstreaza atasamentul.
O legatura stransa furnizeaza o baza pentru viitoarele relatii, copiii invata cum sa-si iubesca parintii si cum sa aiba incredere in ei

dezvoltarea limbajului – creierul sugarului este foarte receptiv la invatare si absoarbe foarte repede limbajul din jurul lor. In jurul varstei de 3-6 saptamani copiii dezvolta diferite tipuri sonore de plans pentru a indica nevoile specifice (ca si foamea sau disconfortul), la 2 luni, incep sa interactioneze prin gangurit sau zambet, ulterior continuand sa bolboroseasca si sa chicoteasca pana la 6 luni. Pana la 6 luni, majoritatea sugarilor au invatat toate sunetele distincte si de baza ale limbajului lor nativ. In primul an majoritatea sugarilor pot sa pronunte diferite cuvinte, ca si mama sau tata si pot intelege mult mai multe

dezvoltarea senzitiva si motorie – miscarile copilului devin mai controlate si intentionate pe masura ce reflexele arhaice dispar (reflexele cu care se naste copilul). Chiar daca aparent copilul devine din ce in ce mai puternic cu timpul, sugarul va fi suficient de flexibil si coordonabil la sase luni ca sa isi introduca in gura degetele de la picioare si suficient de puternic ca sa stea in pozitia sezut fara suport. La 10 luni multi copii pot sta in picioare, chiar daca ei au nevoie de suport.

Controalele medicale repetate ar trebui sa aiba loc dupa prima luna de viata la 2, 4, 6, 9 si 12 luni. In timpul acestor vizite, medicul curant ar trebui sa examineze copilul pentru evaluarea cresterii si dezvoltarii normale. Se chestioneaza parintele daca copilul s-a dezvoltat conform asteptarilor. Vaccinarile sunt administrate conform orarului standard de imunizare.

Cand ar trebui sa apara motive de ingrijorare pentru cresterea si dezvoltarea sugarului?

Sa se adreseze medicului daca copilul nu creste in greutate si nu se dezvolta conform asteptarilor corespunzatoare varstei.Totusi, sa se ia in considerare ca fiecare copil se dezvolta intr-un ritm diferit. Un copil care castiga incet anumite deprinderi, ca de exemplu ganguritul interactiv, poate avea o dezvoltare inaintata in coordonarea senzoriala si motorie. De obicei este mai ingrijorator cand un copil castiga diferite deprinderi, dar apoi si le pierde.

De asemenea, sa se adreseze medicului daca copilul prezinta tulburari ale auzului, de exemplu daca nu raspunde la vocea parintelui sau la zgomote puternice.

Sa nu se ezite consultarea medicului de fiecare data cand apar motive de ingrijorare legate de starea de sanatate a copilului, chiar daca nu este clarificata cauza.

Cum poate fi ajutat copilul in timpul primului an de viata?

Se poate ajuta promovarea unei dezvoltari sanatoase prin interactiunea cu copilul si asigurarea unui mediu stimulant si afectuos. De asemenea, trebuie studiate modele de dezvoltare normale. Aceste informatii vor ajuta parintii sa inteleaga schimbarile din viata copilului si sa gaseasca solutii corespunzatoare ca raspuns la aceste modificari.

Se permite copilului sa exploreze in siguranta. Sa se ofere coordonare si limite, dar sa se respecte curiozitatea copilului si abilitatile dobandite. Aceasta va ajuta la dezvoltarea increderii necesare pentru descoperirea noilor aptitudini si pentru o crestere si dezvoltare normala.

Sugarii de obicei progreseaza intr-un mod natural, de la o secventa a unei trepte de dezvoltare la alta, ca de exemplu de la zambit la chicotit. In timpul primului an se vor observa castiguri in 5 domenii majore:



dezvoltarea fizica – este in mod special mai pronuntata in primul an de viata. Majoritatea sugarilor aproape isi tripleaza greutatea pana la aniversarea primului an de viata

dezvoltarea cognitiva – sau dezvoltarea abilitatilor de invatare si memorare progreseaza rapid. Sugarii incep devreme sa recunoasca persoanele familiare. Pe masura ce memoria lor se dezvolta, ei realizeaza gradual ca persoanele si obiectele persista chiar daca acestea se afla situate in afara campului vizual, o aptitudine cognitiva denumita permanenta obiectelor. Integrarea senzoriala evolueaza de-a lungul primului an, ceea ce reprezinta procesul prin care creierul copilului incepe sa faca conexiuni intre senzatiile vizuale, gustative, auditive si tactile

dezvoltarea emotionala si sociala – incepe prin stabilirea de legaturi stranse intre sugar si parinti si intre sugar si dadaca. Cand este ingrijit intr-un mod afectuos si corespunzator, majoritatea sugarilor incep sa se angreneze si sa comunice cu altii. La 12 luni majoritatea copiilor sunt expresivi si s-au atasat puternic de parinti. Ei experimenteaza de asemenea un anumit grad de anxietate de separare cand parintele este plecat

dezvoltarea limbajului – apare impreuna cu dezvoltarea creierului si a sinapselor neuronale. Copiii incep sa comunice prin intermediul diferitelor tipuri de tipete, apoi progreseaza prin bolborosire. La 1 an, copiii sunt capabili sa pronunte cateva cuvinte. Multi copii inteleg cateva cuvinte pana la aceasta varsta si incep sa deduca sensul multor altor cuvinte

dezvoltarea senzoriala si motorie – progreseaza prin continuarea cresterii si dezvoltarii creierului, nervilor si muschilor. Pe masura ce miscarile controlate devin mai fine, reflexele arhaice dispar gradual (reflexe prezente la nastere).

Chiar daca majoritatea copiilor dobandesc anumite deprinderi la o varsta specifica, este important de amintit ca dezvoltarea se produce intr-un ritm individualizat. De asemenea, multi copii tind sa inregistreze un progres intr-un domeniu, ca de exemplu invata sa pronunte "ta-ta", in timp ce alte abilitati, ca de exemplu coordonare motorie nu inregistreaza progrese. Daca copilul prezinta o usoara intarziere in dezvoltarea abilitatilor dintr-un domeniu, aceasta nu constituie neaparat o problema. Totusi, sa se consulte medicul daca apar motive de ingrijorare.

Copiii nascuti prematuri in mod tipic dobandesc deprinderile mai tardiv decat alti copii de aceiasi varsta. Totusi, ei se incadreaza de obicei in graficul de dezvoltare preconizat pentru varsta lor. De exemplu un sugar nascut mai devreme cu 2 luni, va castiga deprinderile 2 luni mai tarziu decat un copil nascut la termen in aceiasi perioada.

Greutatea si inaltimea copilului dupa 1 an

Am o fetita care are 20 luni si 10,300 kg. La nastere a avut 3 kg. De la 1,3 luni nu mai ia in greutate si nici un cm in lungime. Mananca bine, i-am facut de 6 ori analizele in diferite laboratoare si la scaun si la sange. Toate au iesit bine. Ce credeti ca ar trebui sa fac? Vitaminele sunt o solutie?



--------------------------------------------------------------------------------


Dupa varsta de 1 an, cresterea in greutate si inaltime a copilului nu mai este la fel de accelerata ca si pana acum.

In aceasta perioada cresterea este in medie de 2-3 kg pe an (cu o medie de 200-250g pe luna) dar se poate intampla sa treaca cateva luni fara sa se inregistreze o crestere a greutatii sau a inaltimii.

Acest ritm de crestere depinde de mai multi factori: pe langa alimentatie, mai intervine si activitatea fizica, alaturi de factorul ereditar care se pare ca are un rol foarte important.

Urmarirea ritmului de dezvoltare fizica a copilului mic este utila pentru a depista eventuale tulburari de crestere secundare unei alimentatii necorespunzatoare sau a unor afectiuni care se insotesc de tulburari de crestere si dezvoltare.

Insa greutatea si inaltimea sunt doar niste parametri care pot semnala o problema si nu trebuie facut un scop din ajungerea lor la anumite valori.

Daca alimentatia copilului este corespunzatoare (atat cantitativ, cat si calitativ – respectiv sunt asigurate toate principiile alimentare), daca este sanatos, cu tegumente si mucoase normal colorate, fara tulburari trofice, fara semne sau simptome ale unei afectiuni, este vioi, vesel, cu apetit pastrat, atunci numai o valoare a greutatii la limita inferioara nu poate fi considerata patologica.

Administrarea vitaminelor este in general recomandata in cazul depistarii unor deficiente sau in cazul in care apetitul alimentar este scazut.

In cadrul consultului periodic la medicul de familie/pediatru, acesta, in urma unui examen general al copilului, este in masura sa va sfatuiasca in privinta necesitatii administrarii unor suplimente vitaminice.


Alina Pop-Began
- Medic rezident -Anestezie si Terapie Intensiva-

Ce stii despre dintisorii copilului tau ?

Ordinea aparitiei



primii sunt incisivii de jos

la 6 - 8 luni apar incisivii centrali

la 8 - 12 luni apar incisivii laterali

la 12 - 16 luni apare molarul I

16 - 20 luni apare caninul

20 - 30 luni apare molarul

Eruptia dintilor este insotita de fenomene grupate in sindromul diseptic si anume :


durere locala

sialoree ( salivatie mai mare)

colici abdominale

diaree usoara

temperatura usor crescuta
Caderea dintilor de lapte :


incisivii centrali la 6 - 7 ani

molarul I la 10 ani

caninii si molarul II la 11 - 12
Caderea se face prin reabsorbtia radacinii, dintele fiind prins doar in gingie. Dintii definitivi (32) apar prin reabsorbtia unui sept osos care ii separa de dintii de lapte.

Mod de aparitie


molarul I la 6 - 7 ani, pe un loc gol, acesta se cariaza cel mai frecvent

incisivul central la 8 ani

incisivul lateral la 8 - 9 ani

premolarul I la 9 - 11 ani

caninul la 11 - 13 ani

molarul la 14 ani

maseaua de minte la 18 - 25 ani sau niciodata

Semne de carii


dureri fulgeratoare la cald/rece la ciocnirea/apasarea pe dinte

durere noctura continua

inflamarea serului din cavitatea pulpara numita pupita, in acest caz durerea este intensa datorita cresterii presiunii in acel spatiu.


RETINE!


Caria trebuie tratata repede in cazul dintilor de lapte deoarece aceasta poate fi transmisa la dintii definitivi.

De ce copiii trebuie cantariti in fiecare luna?

Castigul in greutate, lunar si regulat, este semnul cel mai inportant al sanatatii si al dezvoltarii normale a copilului. Este important castigul in greutate al copilului si nu cat de mare sau cat de mic este copilul in comparatie cu alti copii.

Este important, de aceea, sa cantarim copii mici in fiecare luna. Daca un copil nu câstiga in greutate timp de doua luni, atunci parintii si personalul medical care il supravegheaza, trebuie să actioneze. Ramanerea in urma poate fi datorata unei boli, alimentatiei neadecvate, sau lipsei de atentie. Paragrafele urmatoare se refera la cauzele cele mai probabile ale unei cresteri insuficiente si la masurile cele mai importante pe care parintii le pot lua, astfel incat copilul sa creasca bine.

Alimentatia naturala (la sân) protejează copilul mic de bolile obisnuite si ii asigură cresterea in primele cateva luni de viata. Este esential sa se administreze copilului toate vaccinurile necesare, in primul an de viata - vaccinarea (imunizarea) completa protejandu-l de boli care cauzeaza malnutritia.

Copilul si muzica

Muzica actioneaza pozitiv asupra dezvoltarii copilului, mai ales daca aceasta este armonioasa si melodioasa. S-a observat faptul ca muzica are un efect linistitor, calmant asupra copiilor, de aceea este recomnadata la orice varsta.

Beneficiile muzicii asupra copilului mic

Nou-nascutul, sugarul si copilul mai mare reactioneaza asemanator la ascultarea muzicii, la fel ca si adultii de altfel. Toata lumea a experimentat ascultarea diferitelor stiluri muzicale, in diferite etape evolutive.

Stim ca muzica lenta, armonioasa cu tonalitati joase are efect calmant, relaxant si chiar sedativ asupra adultilor. Dimpotriva muzica cu ritmuri rapide, tonalitati diferite, zgomotoasa, nu este pe placul oricui si creste adrenalina dand o stare de agitatie si uneori chiar discomfort. Acest lucru nu difera foarte mult nici in randul copiilor mici.

Cel mai des intalnite sunt cantecele de leagan, folosite de majoritatea parintilor sau bunicilor atunci cand incearca sa adoarma copilul seara sau atunci cand acesta se trezeste noaptea si incepe sa planga.

Muzica are un efect pozitiv chiar si asupra nou-nascutilor prematur. S-au efectuat mai multe studii medicale in acest sens. Unul dintre acestea a aratat faptul ca ascultarea unei muzici linistitoare timp de 40 de minute zilnic are efecte pozitive asupra dezvoltarii nou-nascutului prematur, astfel ca dupa 4 zile de la inceperea experimentului, s-a observat o crestere in greutate, o scadere a tensiunii arteriale si o accelerare a frecventei cardiace.

Muzica influenteaza pozitiv chiar si parintii sau educatorii copilului ingrijit, in primul rand datorita efectului relaxant si calmant al acesteia. Muzica alunga depresia si anxietatea, relaxeaza musculatura si indeamna la dans care la randul lui are un efect pozitiv asupra organismului si pshicului.

Poate muzica sa-l faca mai destept pe copil?

Este o intrebarea care a fost discutata si analizata de nenumarate ori, insa nici in momentul de fata nu exista un studiu care sa demonstreze clar efectul pozitiv al muzicii asupra coeficientul de inteligenta.

Unii experti sustin faptul ca abilitatea de a canta la un instrument muzical, stimuleaza inteligenta, astfel ca un copil care canta la vioara sau pian va rezolva mult mai repede o problema la matematica decat unul care nu are aceste aptitudini. Cu toate acestea, este destul de greu sa concluzionam acest lucru in cazul copiilor mici sau nou-nascutilor, pentru ca acest gen de studii sunt greu de realizat la aceasta varsta.

Un studiu realizat pe un grup de copii de 4 ani care pot sa cante la pian a aratat faptul ca acestia au dobandit abilitati speciale de intelegere a spatiului tridimensional.

Copii mici au o memorie muzicala excelenta. De multe ori acestia isi dau seama daca o piesa binecunoscuta nu este interpretata corect. Afirmatia nu este valabila in cazul tuturor copiilor de 4-5 luni si este destul de greu de demonstrat.

Locul muzicii in viata copilului

Muzica poate sa inlocuiasca cu succes alte activitati precum privitul televizorului sau jocurile pe calculator.Instalarea unui sistem audio sau a unui instrument muzical, poate stimula apetitul pentru muzica, cantat sau dans.

Muzica trebuie sa fie prezenta cat mai mult in viata de zi cu zi, orice activitate poate fi acompaniata de un ritm particular. Gustul pentru muzica nu este innascut ci trebuie cultivat in timp. Talentul de a canta sau a interpreta muzica la un anumit instrument este insa innascut, dar trebuie explorat in timp util pentru a obtine rezultate exceptionale.

Muzica lenta, ascultata in surdina inainte de culcare, relaxeaza si calmeaza copilul mic. Acesta se va obisnui sa asculte muzica preferata inainte de culcare, de aceea parintii pot sa instaleze un CD in camera. Nu se cunoaste mecanismul exact al actiunii sedative a muzicii, insa se observa o scadere a tensiunii arteriale, a pulsului si a starii generale de agitatie.

Unele mame prefera sa le cante copiilor, acest lucru fiind indicat din 2 motive. Primul este acela ca nou-nascutul recunoaste vocea familiara a mamei cu care deja s-a obisnuit si in al doilea rand cantatul are un efect pozitiv antidepresiv si asupra mamei.

Cu toate ca un recital nocturn este obositor uneori pentru mama, cantecele de leagan interpretate de aceasta par sa fie mai eficiente decata cele inregistrate pe un CD.

Asocierea dansului sau a unei mimici distractive cantecelor interpretate pot sa stimuleze pozitiv spiritul artistic, teatral al mamei cat si a copilului.

Unii copii prefera sa-si compuna si interpreteze singuri muzica pe care vor sa o asculte. Dintre instrumentele cele mai indragite la aceste varte mici, amintim, pianul sau orga, tobele, xilofonul, urmand ca apoi odata cu cresterea in varsta sa fie atras si de alte instrumente precum vioara, instrumentele de suflat si de ce nu calculatorul (muzica electronica).

Abilitatea de a canta cu adevarat la un instrument muzical nu apare decat dupa varsta de 3 ani (la acesta varsta creierul este suficient devoltat si maturat pentru a desfasura activitati complexe), insa nu este niciodata prea devreme sa lasam copilul sa se joace si sa exploreze instrumentele muzicale.

Dezvoltarea fizica a copilului

Am o fetita de 3 ani si are 12 kg, torace 48 cm, craniu 49 si talie 90 cm. Este subdezvoltata? A fost nascuta de 2.5 kg, in comparatie cu ceilalti copii de varsta ei este foarte mica.



--------------------------------------------------------------------------------


Dezvoltarea fizica a copiilor variaza in limite foarte largi, depinzand de greutatea si talia la nastere, de alimentatie si starea de sanatate dar si de zestrea genetica (talia parintilor sau bunicilor) si nu in ultimul rand de zona geografica si particularitatile climatice.

In trecut, pentru aprecierea dezvoltarii staturo-ponderale la copii peste 2 ani se utilizau formulele: G=9+2xV si T=80+2xV, unde V este varsta in ani, G – greutatea si T-talia. S-a renuntat insa la utilizarea lor, tocmai datorita variatiilor individuale foarte mari.

In prezent aprecierea dezvoltarii copiilor se face in functie grafice si tabele, alcatuite prin studiul unui mare numar de copii, diferentiat pe zone geografice, mediu urban sau rural, rasa si sex; aceste tabele contin valorile medii obtinute, fiind acceptate anumite variatii de la aceasta medie.

Astfel valorile medii pentru o fetita de 3 ani, din mediul urban, in tara noastra sunt:

Talia: 94,8 cm +3,74 (91,06-98,54)
Greutatea: 14, 26 + 1,49 (12,77 -15,75)
Perimetrul toracic: 51,3 +2,13 (49,17 – 53,43)
Perimetrul cranian: 48,57 + 1,49 (47,8 – 50,06)

Asadar, dupa cum puteti trage si dumneavoastra concluzia, fetita dumneavoastra se incadreaza in aceste limite, chiar daca la limita inferioara.

Avand in vedere ca a avut o greutate mica la nastere, este explicabila aceasta diferenta fata de ceilalti copii de varsta ei.


Alina Pop-Began
- Medic rezident -Anestezie si Terapie Intensiva-

FACTORUL Rh?

Oamenii poseda pe suprafata globulelor rosii diferite structuri proteice (antigene) care determina atat grupele sanguine cat si Rh-ul persoanei respective. Sunt patru grupe sanguine (A, B, AB si 0).

Fiecare grupa sanguina poate fi Rh pozitiv sau Rh negativ. Rh-ul este determinat de o alta proteina, factorul Rh (D antigen). Daca acest factor este prezent pe suprafata eritrocitelor persoana respective este Rh pozitiv, daca nu persoana respectiva este Rh negativ. Aproximativ 85% din populatie este Rh pozitiv.

Daca mama este Rh negativ si tatal este Rh pozitiv probabilitatea ca si copilul sa fie Rh pozitiv este 50%. Se dezvolta o incompatibilitate intre sangele mamei si sangele copilului. Asa cum in orice reactie imunologica, un antigen care nu este cunoscut de organismul gazda va determina dezvoltarea unor anticorpi care vor incerca eliminarea antigenului respectiv. In cazul factorului Rh, sangele copilului fiind Rh pozitiv (deci poseda pe suprafata eritrocitelor factorul Rh), vine in contact cu sangele mamei (Rh negativ), deci se vor dezvolta anticorpi impotriva factorului Rh.

Incompatibilitatea Rh la prima sarcina nu este o problema, pentru ca, in mod normal, in viata intrauterina sangele fatului nu intra in circulatia sanguina materna. Totusi in timpul nasterii (sau unui avort) sangele mamei si sangele copilului se amesteca, in circulatia mamei se vor dezvolta anticorpii.

Acesti anticorpi devin periculosi doar la sarcinile ulterioare. Traverseaza placenta intrind in circulatia fetala si vor distruge eritrocitele fatului (boala hemolitica al noului nascut).

CARE SINT CONSECINTELE INCOMPATIBILITATII Rh?

La prima sarcina incompatibilitatea Rh nu afecteaza nici sanatatea mamei nici sanatatea copilului, dar la urmatoarele sarcini anticorpii formati pot cauza probleme serioase la noul nascut: anemie severa, icter, afectarea sistemului nervos central, in situatii extreme chiar si moartea copilului.

In formele mai usoare incompatibilitatea Rh produce hemoliza (distrugerea eritrocitelor). In urma distrugerii eritrocitelor se eliberereaza in sange hemoglobina care se transforma in bilirubina. Bilirubina este responsabila de culoarea galbena a mucoaselor si pielii (icter).

Concentratia bilirubinei fiind foarte mare se depoziteaza in sistemul nervos central determinind aparitia simptomelor neurologice (kernicterus).

Hydrops fetalis este o complicatie severa a incompatibilitatii Rh. In urma hemolizei masive se dezvolta o anemie severa cu insuficienta cardiaca, edema, insuficienta respiratorie, chiar si moarte.

CUM SE PREVINE SI CUM SE TRATEAZA INCOMPATIBILITATEA Rh?

La aceasta afectiune prevenirea este tratamentul cel mai potrivit. Gravidelor, la care exista probabilitatea sa se dezvolte incompatibilitatea Rh, la prima sarcina se administreaza imunoglobulina Rh (in saptamina 28 si la 72 ore dupa nastere), care va preveni dezvoltarea anticorpilor.

Imunoglobulina Rh se administreaza in orice situatie cand exista probabilitatea ca sangele matern sa vina in contact cu sangele fatului (avort, amniocenteza, orice sangerare in timpul sarcinii).

Daca medicul constata ca totusi s-au dezvoltat anticorpi-anti-Rh, sarcina va fi monitorizata (o concentratie mica de anticorpi nu pune in pericol viata fatului).

Metode terapeutice:

Fototerapia: nou nascutul se expune la lampa ultravioleta, bilirubina din sange transformindu-se astfel intr-o substanta nontoxica, hidrosolubila, eliminindu-se prin urina. Fototerapia necesita si o hidratare adecvata.

Transfuzia sanguina (exchange transfusion): restabilirea circulatiei noului nascut sau a fatului cind nivelul bilirubinei este foarte mare, anemia este foarte severa, eliminindu-se astfel si anticorpii.

Dr. Roberta Dochnal

si la noi eu am Rh negativ, Tibi pozitiv si Teo pozitiv :D

incrucisate sunt caile domnului sunt putin in ceata dar promit ma documentez in leg cu subiectul.oare in trecut erau atatea probleme?ramo stiu ca am vb ceva ceva dar ce-am citit pe-aici...... :what[1]:

Ramona a scris:

si la noi eu am Rh negativ, Tibi pozitiv si Teo pozitiv :D

iubita sotul meu are rh negativ si eu pozitiv ,am mers la risc dupa ce am aflat si eu de aceasta teama si multumesc lui d-zeu am un copil sanatos
eu l-am facut pe darius din cauza ca am un al doilea sot si l-am vrut altfel sunt 10 ani decand nu am mai ramas de nici o culoare
primul meu sot a murit cand aveam pe flavi in burta la 7 luni de sarcina si l-am nascut cu malformatie la inimioara ,l-am operat la tg .mures si uite are 10 ani in feb si ma multumesc ca e bine
nah ca vam spus si trista mea poveste cu aceasta ocazie :pupicel:

sanatate multa lui Flavi si voua, dar daca la el e rh-ul negativ sti ca nu e o problema? Noua ne-a explicat dr. ginecolog cand am ramas gravi.
Ma bucur ca te simti bine cu noi ca altfel nu ne spuneai trista ta poveste, imi pare rau ca ai suferit atat dar ma bucur ca ai trecut cu bine peste toate numai tu sti ce e in sufletul tau si te inteleg

ralu imi pare rau pt ce a fost in trecut dureros si ma bucur din suflet pt baietelul tau ca e bine si ca ai o fam fericita si 3 puiuti sanatate multa le doresc si voua :[tim:]:

va multumesc :pip: asa este ramo ,daca nu ma simteam bine aici cu voi ,nu va impartaseam aceasta crunta poveste
mai era de adaugat ca atunci cand l-am operat nu va spun 6 ore de operatie a durat interventia ,si unde am stat acolo langa usa de la sala de operatie jos pe pardoseala sa astept
si cand a iesit ,,vai saracutul mic dupa ce ca avea 6 kg ca nu lua in greutate mai avea si toate firele si aparatura langa el pe pat ,off
dar exista un D-zeu si in el am avut incredere mereu si am in continuare ,la EL e nadejdea
si apoi doua sapt de reanimare ,si alte doua de spitalizare ,am turbat in timpii aia
acum cand il vezi mare nu iti vine a crede ce repede trece timpul :[tim:]:

ralu ai dreptate si eu acum 5 ani am fost la un pas de parasire a acestei lumi dar speranta si sufletul la puterea divina am trecut si multumesc ca sunt bine ceea ce doresc tuturor.asa e pe langa interv medicale puterea e la doamne doamne si in noi...